Legendele locale din diferite zone ale Globului spun adesea povestea unor orașe sau a unor insule care au fost înghițite de ape: mitul Atlantidei este doar cel mai cunoscut dintre ele. Astăzi, oamenii de știință sunt sceptici cu privire la existența lor, însă unele catastrofe din aceste povești chiar s-au petrecut în realitate, relatează BBC.
Mitul Atlantidei, care i-a fascinat pe oameni de peste 2.300 de ani, spune că zeii au abătut asupra orașului foc și cutremure, iar acesta s-a scufunat în mare. De-a lungul timpului au apărut foarte multe teorii care încercau să localizeze exact Atlantida: în Marea Mediterană, pe coasta Spaniei sau chiar sub Antarctica. În prezent, orașul mitic este cel mai adesea asociat cu Insula Santorini din Grecia, care a fost parțial distrusă de o erupție vulcanică în urmă cu aproximativ 3.600 de ani.
Însă cei mai mulți oameni de știință nu cred că Atlantida a existat cu adevărat.
„Nu cred că e vreun dubiu în privința faptului că povestea Atlantidei este un mit”, a explicat pentru BBC Patrick Nunn, geolog la Universitatea din Sunshine Coast, din Queensland, Australia.
Atlantida nu este însă sigura legendă a unui oraș scufundat. Povești asemănătoare există pe tot Globul și se pare că unele dintre ele chiar sunt adevărate.
În ciuda scepticismului pe care Nunn îl arată față de mitul Atlantidei, cercetătorul australian face parte din grupul tot mai larg al geologilor care au început să fie interesați de mituri similare, convinși că unele dintre ele pot aduce informații despre niște evenimente geologice din trecut.
În anul 1966, cercetătorul Dorothy Vitaliano a inventat și un nume pentru această disciplină: „geomitologie”, pe care a definit-o ca „știința de a descoperi evenimentul geologic real care a dat naștere unui mit sau unei legende”.
„În mare parte, miturile se bazează pe niște evenimente, în sensul că sunt produse de un eveniment, sau de o combinație de evenimente, care are un impact catastrofic asupra societății. Aceste mituri reprezintă o fereastră cu ajutorul căreia acele evenimente pot fi recuperate și chiar datate”, a arătat arheologul Bruce Masse, care este totodată autorul unui volum pe acest subiect.
Analiza unor astfel de „geomituri” a oferit informații valoroase (ca de exemplu, o dată pentru cea mai recentă eruție a vulcanului Nabukelevu din Insulele Fiji).
Când Nunn a auzit povestea unei alte insule pierdute – Teonimanu din Insulele Solomon, aflate în Pacificul de Sud – a fost intrigat: „Era o insulă înaltă, nu era un atol sau un recif de mică altitudine făcut doar din nisip, care să fi putut fi înghițit ușor de ape. Era o insulă solidă care a dispărut”.
Mitul spune povestea lui Roraimenu, un bărbat a cărui nevastă Sauwete’au a plecat pe Insula Teonimanu pentru a trăi alături de un alt bărbat. Furios, Roraimenu a făcut rost de un blestem pe care l-a abătut asupra insulei: drept urmare, 8 valuri mari s-au abătut succesiv asupra Insulei Teonimanu, iar aceasta s-a scufundat.
Nunn interpretează valurile din poveste drept descrierea unui șir de tsunami: unele tsunami sunt alcătuite dintr-o serie de valuri: „Însă valurile nu pot înghiți insule, în special insulele înalte vulcanice”.
Geologii cred că, de fapt, insula a fost înghițită de un cutremur produs pe fundul oceanului. Insula se afla deja pe marginea unui versant subacvatic, iar seismul i-a șubrezit fundația, declanșând o mare alunecare de teren, care a tras întreaga insulă pe fundul apei. Apoi, alunecarea de teren a declanșat și un șir de tsunami.
Pentru oamenii care au supraviețuit și care au repetat povestea insulei înghițite de ape, valurile au fost cele care au cauzat distrugerea insulei.
Mai mult, cercetările realizate pe fundul mării în acea zonă au indicat prezența unor rămășițe scufundate care ar putea sugera că mai multe insule au fost înghițite de ape de-a lungul versantului respectiv.
Alte mituri spun povestea unor orașe aflate pe țărm care au fost distruse de ape. De exemplu, o poveste din epopeea sanscrită „Mahabharata” relatează că, după o victorie militară, Krishna a decis să plece din orașul Dwaraka pentru a locui în ceruri. După plecarea sa, orașul a fost înghițit de Marea Arabiei. Deși mult timp s-a crezut că e vorba doar de o legendă, în anul 1963 arheologii au descoperit orașul Dwaraka intact, sub apă, pe coasta Saurashtra a Indiei (de la Marea Arabiei).
Povești similare există despre orașul Poompuhar și despre ruinele orașului Mahabalipuram din India. Amândouă au existat, iar o parte din ruinele de la Mahabalipuram au „reapărut” din mare din cauza tsunamiului din 2004 din Oceanul Indian.
Ilustrație: darksouls1 / pixabay.com
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
7 locuri spectaculoase din România în care nu ai voie să intri
Descoperire istorică în pereții unei case din România
Cele mai înfricoșătoare destinații turistice din lume