Pe 3 decembrie 1991, România a pierdut unul dintre cei mai importanți eseiști și filosofi ai țării. Petre Țuțea a murit după 13 ani de închisoare politică și mulți ani de supraveghere din partea Securitatății.
Deși pentru majoritatea tinerilor este un necunoscut, Petre Țuțea a devenit un simbol pentru tinerii care au luptat la Revoluția din 1989 pentru o viață mai bună. În 2011, la împliniriea a 20 de ani de la pierderea acestuia, Editura Humanitas a publicat cartea „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea“, în care a reunit cele mai importante gânduri ale filosofului. Multe dintre acestea sunt cu adevărat emoționante și demonstrează cât de apropiat era de Dumnezeu și de poporul său, chiar dacă de multe ori era și ironic.
1. Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare. (declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990).
2. Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin, parcă – n-am fost noi „în calea răutăţilor“? A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţele aici?
3. Mare noroc că există oameni care sunt idioţi! Funcţia idiotului e pozitivă, pentru că fără el n-am înţelege nici geniul, nici normalitatea. Păi cum am cunoaşte noi un om pe care-l numim desăvârşit dacă n-ar fi prezenţi ăştia, idioţii?
4. Eu încerc o experienţă: încerc să mă deparazitez de filozofie, de păducherniţa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deşi face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar foloseşti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu este calea ferată.
5. Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui. Eu sunt român de meserie.
6. În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.
7.Eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric.
8.A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinţii sunt creştini absoluţi. Altminteri, creştinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.
9. Suveran faţă de natură, supus Divinităţii, nemuritor şi liber prin depăşirea extramundană a condiţiei sale – acesta este omul creştin.
10. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema „Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români“.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
