Nu i se cunosc originile. Dar i se ştie scopul. Totoiana este un aşa-numit limbaj specializat, menit a restricţiona mesajul. E exact ca limbajul folosit pe net. La început te uiţi cruciş şi te întrebi ce este acel „pls”, apoi creezi conexiuni şi îţi dai seama.
În totoiană, se întâmplă cam acelaşi lucru. De fapt, e o limbă întoarsă. Spre exemplu, bărbatul care e numit în buletin Ştefan e Fănuşte pentru vecini. La cuvintele cu mai multe silabe cuvântul se citeşte de la jumătate şi apoi şi se adaugă începutul. Iar acel „u” care pare intrus a fost inclus pentru ca numele să fie uşor de pronunţat.
Astfel, vaca e cava, dar există şi câteva reguli mai greoaie. De exemplu, potrivit unui articol din Evenimentul Zilei, urarea „Drum bun!” apare ca „Nudru nubu”.
Totoiana, vorbită şi la mare depărtare de Alba
Cele câteva sute de persoane care mai locuiesc astăzi în Totoi încă îşi amintesc de limba aceasta. Nu o fac la primărie sau la dispensar, dar o folosesc uneori pe uliţă. Mulţi săteni spun că totoiana a fost cândva mai folosită decât româna prin acele locuri, dar tot mulţi spun că, astăzi, limva e folosită mai mult în glumă, un soi de amuzament la o bere.
Lingviştii nu au reuşit să îi descopere originile, dar profesorul George Cadar, membru al Asociaţiei de Ştiinţe Semiotice din România, a mers un pic mai departe pe firul poveştii şi a aflat un amănunt foarte interesant. „Eu am înregistrat-o vorbindu-se la mare depărtare de judetul Alba”, spune George Cadar.
Negustori cu limbaj secret
O posibilă explicaţie a originii limbii totoiene este următoarea. În limba maghiară, „totoi” se traduce prin „plutaş”. Buni plutaşi, locuitorii din Totoi s-au dovedit a fi şi buni negustori.
Oamenii din Totoi, primul sat liber de pe Valea Mureşului în timpul dominaţiei austro-ungare, erau excelenţi meşteri în lemn şi făceau negoţ cu produsele sculptate de ei. Se spune că totoienii au inventat această limbă tocmai pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi negustori.
Păsăreasca, limba copilăriei
Cea mai populară limbă codată a fost şi încă rămâne păsărească. Această limbă adăuga silabe cuvintelor existente.
Astfel, după fiecare silabă care conţine litera „a” se adaugă silaba „pa”, după fiecare silabă cu „e” se adaugă „pe” şi aşa mai departe. În concecinţă, o întrebare ca „Ce mai faci tu” se transformă în „cepe mapaipi fapacipi tupu”.
Alţii cunosc şi varianta în care adaugi silaba „go” înaintea fiecărei silabe, iar întrebarea de mai sus devine „Goce Gomai gofagoci gotu”.
