Renașterea Luncii Dunării. Secat de comuniști, coridorul verde al României își caută un nou chip

lunca dunării
Lunca Dunării. Foto: Doru Oprișan / WWF-România

Zonele umede, a căror Zi Mondială este sărbătorită în fiecare an pe 2 februarie, oferă o biodiversitate foarte bogată, atenuează efectele negative ale schimbărilor climatice și ajută la protejarea a milioane de oameni la nivel mondial împotriva inundațiilor. În plus, ele sunt sursă de hrană, lemn și biomasă și oferă locuri de muncă și de recreere.

Cu toate acestea, în regiunea Dunăre-Carpați, în ultimii 150 de ani mai mult de 80% din zonele umede au fost pierdute și, odată cu ele, și serviciile pe care le furnizează.

Cele mai vizibile modificări se văd în lunca inundabilă a Dunării, unde în perioada comunismului statul român a demarat un program de extindere a terenurilor agricole în zona de luncă, aceasta având soluri extrem de fertile datorită aportului de nutrienți adus de aluviunile Dunării.

Terenurile au fost îndiguite și secate, vegetația a fost înlocuită cu plante de cultură, fauna a dispărut, iar porțiunile nearabile au fost transformate în zone industriale sau în pășuni. În timpul ploilor abundente zonele umede din lunca inundabilă a Dunării ofereau un spațiu amplu de revărsare a apei.

În prezent, reconstrucția ecologică a zonelor umede se află în centrul preocupărilor de restaurare în mai multe țări, iar UE oferă fonduri europene țărilor interesate.

În acest context, organizația de mediu WWF-România a adus tot mai mult în dezbatere publică o eventuală renaturare a fostelor zone umede existente de-a lungul Dunării, care au fost transformate în câmpuri agricole sau în pășuni în perioada comunistă. Până în prezent, WWF împreună cu partenerii săi și comunitățile locale au renaturat peste 1.500 de ha în lungul și în Delta Dunării. Un astfel de proiect a debutat în 2014 la Mahmudia, în Delta Dunării, unde un câmp al comunității locale, care era folosit pentru pășunat, va fi inundat și reconectat la delta propriu-zisă.

În viitor, un alt proiect de renaturare ar putea fi implementat în lunca Dunării, în zona Greaca din județul Giurgiu, dacă autoritățile și comunitățile locale vor fi de acord cu reconstrucția ecologică a fostei Bălți Greaca, care se afla în actuala zonă de graniță dintre județele Giurgiu și Călărași.

Cu o suprafață de 29.000 de hectare, incinta agricolă Greaca (Gostinu – Prundu – Greaca) face parte din cele 53 de incinte din Lunca Dunării pentru amenajarea cărora s-au construit diguri pe o lungime de 1.200 de kilometri, fiind îndiguită în perioada 1964-1966. În total, 80% din suprafața luncii inundabile a Dunării a fost îndiguită pentru a se practica agricultura.

La acea dată, fosta Baltă Greaca, o zonă cu stufărișuri și vegetație de luncă, a fost desecată în întregime pentru a fi utilizată pentru agricultură.

Acum zona este preponderent agricolă, principalele activități fiind cultivarea terenului agricol și creșterea animalelor.

Înainte de îndiguire, zona inundabilă era formată din bălți mari, permanente, gârle și stufărișuri, bălți mai mici și japșe, băltoace (care de cele mai multe ori seacă vara), terenuri joase ușor inundabile, terenuri mai înalte care se inundă doar când apele trec peste maluri și grinduri înalte care se inundă doar la cote extraordinare.

Datele colectate de Grigore Antipa în jurul anului 1910 arată că, la acea dată, sistemul era alcătuit predominant din ecosisteme acvatice, pajiști naturale, păduri și zone umede. Pe atunci, zona Greaca furniza bunuri și servicii foarte diversificate, de la recreere și reglare a debitului Dunării la inundații la pește, stuf, papură și lemn.

Potrivit acestor date, zona Greaca:

– producea aproximativ 5-7 kilotone de pește pe an
– producea mai mult de 70 de kilotone de stuf și papură
– producea până la 50.000 de metri cubi de lemn

Acum, producția piscicolă, de stuf, papură și lemn au fost înlocuite cu cea agricolă.

„[Fosta baltă Greaca] era una dintre cele mai bogate din zona inundabilă a Dunării”, spune Elena Preda, cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Ecologie Sistemică și Sustenabilitate al Universității din București, coorodonatoare a unui studiu care a analizat oportunitatea transformării incintei agricole într-o zonă umedă de luncă.

Potrivit acesteia, valoarea totală a bunurilor și a serviciilor (în cea mai mare parte produse agricole) oferite de actuala incintă agricolă este de 12 milioane de dolari, în vreme ce o zonă umedă ar aduce bunuri și servicii de 40 de milioane de dolari (de la pește la activități de turism).

„Studiul privind evaluarea beneficiilor și serviciilor ecosistemelor zonelor umede din lungul Dunării” a fost realizat în cadrul unui proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Specialiștii WWF-România au mers în 4 dintre comunele aflate în zona fostei Bălți Greaca (Greaca, Căscioarele, Gostinu și Chirnogi) și au discutat cu oamenii pentru a afla ce părere au localnicii despre o eventuală reconstrucție ecologică a zonei.

Potrivit Elenei Preda, toate comunitățile au optat pentru restaurarea într-o măsură mai mare sau mai mică a unor tipuri de ecosisteme care au existat înainte de îndiguire în complexul Greaca. Foarte mulți dintre ei au optat pentru un scenariu în care este restaurată fosta Baltă Greaca, iar restul incintei este folosită în continuare pentru agricultură. Astfel, prin deschideri în digul de protecție de la Dunăre ar fi inundată fosta zonă a lacurilor, ceea ce ar mări capacitatea de retenție a apei pe termen mediu și lung.

„Am constatat că opțiunea tuturor localităților a fost către refacerea parțială a zonei. Asta înseamnă că comunitățile respective își pun speranța în astfel de acțiuni și le văd ca benefice”, precizează Preda.

Toate scenariile propuse în cadrul studiului coordonat de Elena Preda pot fi consultate pe site-ul WWF-România.

O transformare de acest fel ar contribui la diversificarea activităților economice din zonă, explică Orieta Hulea, director general al WWF-România. Locuitorii ar putea primi turiști, iar pe baltă s-ar putea practica sporturi precum caiacul, așa cum se întâmplă acum la Balta Comana, aflată tot în județul Giurgiu. Stuful – care este puțin valorificat în România – ar putea fi folosit ca biomasă, pentru producerea de energie, sau pentru realizarea de obiecte (covoare, papuci, acoperișuri).

„Comunele se zbat să facă agricultură de subzistență. Posibilitățile comunității de a avea un nivel de trai bun sunt limitate”, arată Hulea. Potrivit directorului WWF-România, refacerea ecologică a zonei nu trebuie neapărat „să excludă componenta agricolă”, ci doar să diversifice economia locală: „Dorim să sprijinim economia locală prin acest lucru”.

Odată cu apariția unor bălți cu pește, în zonă s-ar putea dezvolta firme care să îl transporte și chiar fabrici care să îl proceseze (sub formă de conserve etc).

În afară de parcelele de teren pe care oamenii fac agricultură de subzistență, terenul aferent incintei agricole Greaca aparține statului, care l-a concesionat unor firme care fac agricultură intensivă.

Una dintre problemele actuale este aceea că legislația nu prevede o formă de compensare financiară pentru proprietarii sau pentru concesionarii de teren care acceptă ca terenul agricol să fie inundat pentru a fi transformat într-o zonă umedă.

În eventualitatea în care Balta Greaca ar renaște, este foarte important ca oamenii să aibă acces eschitabil la servicii, crede Lucian Ionescu, facilitator în proiect: „În momentul de față majoritatea comunității depinde de o mare societate. Profitul nu ajunge la ei. E bine să nu se repete scenariul. Luciul de apă să nu fie concesionat unei singure societăți. Astfel, comunitatea tot nu ar beneficia. Nu trebuie date netransparent unor alte societăți”.

incinta agricolă greaca
Incinta agricolă Greaca așa cum este în prezent. Foto: WWF-România
balta greaca
Cum ar arăta incinta Greaca dacă s-ar reface Balta Breaca, iar restul terenului ar fi folosit în continuare pentru agricultură. Foto: WWF-România

Zona este foarte avantajată de apropierea de capitală, ceea ce o face atractivă pentru bucureșteni. „Nu vor veni două săptămâni la Gostinu, dar un weekend ar putea. E nevoie de o infrastructură mai bună”, crede Camelia Ionescu, manager activități ape dulci în cadrul WWF-România.

Refacerea Bălții Greaca ar contribui și la reducerea riscului de inundații, sunt de părere specialiștii WWF-România, deoarece s-ar reduce presiunea pusă pe diguri atunci când debitul Dunării crește foarte mult.

„Refacerea luncii inundabile reprezintă măsuri recunoscute la nivel european și mondial. [Luncile] absorb valul de viitură în perioada de inundații și îl elimină apoi treptat. Impactul schimbărilor climatice e vizibil. Trebuie să ne adaptăm la secete și la inundații”, apreciază Hulea.

„Vrem ca autoritățile centrale să facă un plan de refacere a zonelor inundabile”, completează ea.

Balta Comana din județul Giurgiu, aflată la 40 de kilometri de București, a trecut și ea printr-un proces similar de renaturare, explică Daniela Peicea din cadrul Compartimentului Management Proiecte de la Consiliul Județean Giurgiu. Printr-un proiect cu fonduri europene desfășurat între anii 2009-2012 a fost reconstruită o parte din baltă care fusese transformată în zonă de pășunat în timpul regimului comunist.

Dacă înainte de restaurarea ecologică la Balta Comană fuseseră identificate 112 specii de păsări, numărul speciilor a ajuns acum la 156, menționează Peicea. Comisia Europeană a considerat că renaturarea Deltei Neajlovului a fost una de succes și a inclus exemplul Bălții Comana în documentele sale oficiale ca studiu de caz.

„Până la realizarea proiectului, păsările aveau zonă de cuibărit și de trai în „ochiul mare”. Erau greu de văzut. Acum cine trece pe la drumul județean le poate vedea oricând. Această problemă de restaurare a zonelor umede privește întreaga Europă”, explică Peicea.

parcul natural comana
Parcul Natural Comana. Foto: Classic Bucharest (Flickr / Creative Commons)
balta comana
Balta Comana. Foto: Classic Bucharest (Flickr / Creative Commons)

Reprezentanții autorităților locale sunt de acord cu o eventuală restaurare a zonei, însă numai în urma realizării unui studiu tehnic foarte exact și în urma unor dezbateri în care să fie implicați reprezentanți ai autorităților locale și centrale. Un studiu tehnic ar avea și rolul de a gândi niște metode de protecție a localităților din momentul în care câmpurile agricole ar deveni zonă inundabilă.

Ion Andrițoiu, inginer în departamentul Situații de Urgență din cadrul Administrației Naționale „Apele Române”, arată că este posibil ca refacerea Bălții Greaca să nu mai fie realizabilă: „Lacul Greaca avea o anumită formă. Prin transformarea în agricultură s-a făcut modificarea terenului. Nu știe dacă se mai poate reface balta pentru că a fost foarte mult modelată pentru agricultură: lucrări de îmbunătățire funciare, are desecare, irigații, drenaj în teren. Cum se vor adăuga ele acestor renaturări? Ele trebuie regândite. Ele nu pot rămâne așa”.

Potrivit reprezentantului „Apele Române”, Balta Greaca avea în trecut 9.600 de hectare, însă este posibil ca o parte din ea să nu mai poată fi refăcută: „Prin remodelările făcute e posibil ca locul să nu mai aibă nici măcar câteva sute [de hectare – n.r.]. Costurile pot fi mari”.

Dacă s-ar realiza totuși o astfel de reconstrucție ecologică, iar zona ar fi inundată pentru a reface Balta Greaca, fiecare localitate din zonă ar trebui să fie îndiguită pentru a fi protejată, mai spune el.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews:

„Delta” ascunsă a României. Locul unde afacerile nu au gonit păsările și turiștii
Delta transformată în pășune redevine o lume a apelor: „Nici nu o să mai recunoaștem zona”
O nouă „deltă” va apărea pe harta României