Un academician român care a ieșit la pensie la 1 noiembrie 1985 s-a angajat din nou la 2 noiembrie, același an. De atunci și până acum, a lucrat continuu.
Academicianul Ovidiu Bojor este angajat al Institutului de Biotehnologii și crede că a munci cu drag este marele secret al creșterii speranței de viață. Dar nu și singurul.
“Avem liberul arbitru, să alegem ce ne place mai mult în viaţă. Acolo vom da randament maxim. Munca era în trecut un lucru neplăcut. Nu! Prin plăcerea de a munci câştigi viaţa ta şi a celor din jur”, spune academicianul, pentru Digi 24.
“Prevenţia începe din copilărie. Principalul lucru: toată viaţa mi-am propus să nu mă scot din priză niciun moment. Orice aparat, dacă îl scoţi din priză, nu funcţionează. Vă dau un exemplu: la 1 noiembrie 1985 am iesit la pensie, nu îmi mai plăcea locul de muncă. La 2 noiembrie, acelaşi an, am fost angajat cu carte de muncă la Institutul de Biotehnologii şi, de atunci până în prezent, am carte de muncă. Cred că am depăşit 67-70 de ani de activitate, ca am început la 20 de ani”, continuă nonagenarul.
O statistică arată că cei mai longevivi oameni din lume au ceva în comun: somnul suficient. Academicianul Ovidiu Bujor are chiar o regulă în acest sens.
“Aici e regula celor trei de opt: opt ore de activitate, opt de odihnă activă şi opt de somn. Din opt ore de odihnă activă, măcar două ore să dedicăm familiei, să avem dialog cu copilul. În rest, ce vă place: pictură, muzică, dans”, explică academicianul.
La capitolul alimentație, Ovidiu Bojor spune că a redus consumul de carne. Excepție face doar peștele. “Din ce în ce mai puţină [carne], de întreţinere. Cel mult o dată pe săptămână carne. O înlocuiesc cu peştele, care e proteina cea mai uşor asimilabilă”.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
N-am avut răbdat sa citesc articolul, dar mi-am adus aminte de o cunoștința de-a mea care este cercetător la Academie. Se plângea ca au vreo cativa trecuți de 80 de ani care nu vor sa iasă la pensie.Stiti cat au salariile? O sa amețiți … Pai cum sa iese la pensie?
Un stimabil din asta de la chimie a băgat frica in colegi si femeile de serviciu. Au crezut ca e mort. Horcăie cu gura deschisa in biroul lui, ca omul are un mega-birou (asa cum se învățase pe vremea lui) si doarme toata ziua.
Pai hai sa ne gândim: de muncit nu mai au de ce, ca nu mai trebuie sa publice, nu mai au cariera. De facut cercetare, in ziua de azi, cand informația se perimează de la o zi la alta, nu mai au cum. Pentru asta trebuie sa stii unde e butonul de aprins calculatorul si cum funcționează. In schimb ce pot sa faca e sa se bage prin tot felul de comisii si sedinte. Sa mai puna niste bete in roate “old stile”
Pe domnul din articol nu il cunosc.Cinste dansului daca chiar muncește! Pe cei care ii stiu, si sunt destui in instituțiile astea…Să fim serioși!