Primul mijloc de transport public din America a fost numit omnibus şi semăna destul de mult cu o diligenţă. Tras de cai, omnibusul a început să circule în 1827, pe celebrul bulevard new-yorkez Broadway. Mijlocul de transport era proprietatea lui Abraham Brower, cunoscut deja pentru că organizase primul departament de pompieri din New York.
Şi, totuşi, ce era diferit între acest omnibus şi diligenţă? Diferenţa era următoarea: omnibusul mergea mereu pe aceeaşi rută şi costa mult mai puţin decât diligenţa. Oamenii care doreau să urce în omnibus făceau cu mâna. Când doreau să coboare, ei trăgeau de o curea de piele, legată de glezna cârmaciului (birjarul).
Omnibusul nu a dispărut rapid din peisaj. În Statele Unite, de exemplu, a mers până în 1905.
Urcarea pe şine. Transport comod şi eficient
Tramvaiul a fost văzut ca o îmbunătăţire a sistemului de transport prin omnibus. Primele tramvaie au fost trase tot de cai, dar noile mijloace de transport se deplasau pe şine, aşezate pe mijlocul străzii. Roţile tramvaiului şi şinele erau făcute din oţel. Cum suprafaţa de rulare (şina) era netedă, o călătorie cu tramvaiul tras de cai era mult mai comfortabilă decât una cu omnibusul.
În plus, era vorba despre uşurinţa la tragere. Un cal putea trage de unul singur un tramvai mult mai mare decât un omibus, tocmai datorită şinelor.
Primul astfel de tramvai a circulat de-a lungul Bowery Street din New York, în 1832. Era proprietatea unui bancher prosper, John Mason, şi era opera unui irlandez, John Stephenson. Compania acestuia din urmă avea să devină cel mai mare şi mai faimoas constructor de tramvaie.
Al doilea oraş care a introdus tramvaiele a fost New Orleans, statul Louisiana, Se întâmpla în 1835. Două persoane asigurau serviciul necesar. Unul era cel care conducea caii, cu ajutorul hăţurilor. Acesta avea la dispoziţie şi o manetă de frână, pentru cazurile în care nu putea opri calul la timp sau pentru a preveni mişcărea mijlocului de transport în timpoul urcării sau coborârii persoanelor.
Urmaş, dar nu de mare succes: maşina cu cablu
A doua persoană, numită conductor, călătoarea la celălalt capăt al vehicului (la coadă). Slujba sa era să ajute pasagerii să urce şi să coboare, să colecteze taxa de călătorie şi să-i comunice conducătorului atunci când poate pune din nou în mişcare tramvaiul. Acest semnal era transmis cu ajutorul unei sfori. Conductorul trăgea de aceasta, iar, la capătul dinspre conducător, un clopoţel suna.
Prima încercare de a înlocui caii a fost maşina trasă de cablu, introdusă în 1873. Sub străzile oraşului, cablul era acţionat de un motor cu aburi. Maşina era trasă de acest cablu, iar conducătorul putea controla deplasarea. Primele maşini de acest fel au circulat în San Francisco, însă, în timp, Chicago a fost oraşul care a dezvoltat cea mai mare reţea de acest tip.
Primele tramvaie electrice au circulat în Richmond, statul Virginia, începând cu anul 1888.
FOTO: Bundesarchiv/Wikimedia Commons
