La 20 de ani, Paulina Mandache are o viață frumoasă și spune din toată inima că este fericită. Poate că pare un lucru banal – câți din noi nu eram fericiți la 20 de ani? – însă Paulina și-a început viața printr-o serie de drame care au adus-o pe ea și pe cei 6 frați ai săi într-un centru de plasament.
Până la 9 ani, Paulina nu a mers la școală deoarece părinții săi făceau parte dintr-un cult religios care le interzicea acest lucru. Când părinții ei au murit, ea și frații săi au rămas în grija bunicului. Dar bătrânul nu a putut să facă față, așa că a luat legătura cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța. Atunci, cei 7 copii au ajuns într-o instituție a statului.
„Șocul a fost uriaș, dar pe parcurs am înțeles că așa putem evolua. Am fost într-un centru mare, apoi la Micul Rotterdam. Acolo copiii au spațiu suficient și primesc servicii de calitate”, a povestit Paulina.
Când a descoperit școala, Paulina și-a dat seama cât de mult îi place să învețe: „Atât de mult mi-a plăcut școala că în clasa a VI-a am fost la Olimpiada Națională de Literatură”. Acum este elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Traian” din Constanța, iar în timpul liber face voluntariat.
De 5 ani lucrează cu copii dezavantajați, săraci, cu dizabilități, din mediul rural sau cu refugiați: „Astfel mi-am dat seama că nu eu am nevoie de ajutor. Vreau să ajut cât mai mulți copii pentru că toți merită o viață frumoasă”. Voluntară în cadrul Asociației Grupurilor Locale de Tineret, Paulina este profesoară de educație non-formală pentru cei mici: merge în tabere, îi învață diferite jocuri educative sau participă la acțiuni caritabile. „E foarte fain. Sunt foarte fericită”, continuă tânăra.
Pentru că și de ea au avut grijă alți oameni, Paulina își dorește să ajute la rândul ei: „Îmi doresc să fac parte din Unicef sau să ajut copiii din Africa”.
Deoarece îi place foarte mult Ardealul, în viitorul apropiat vrea să meargă la facultate la Cluj-Napoca și să studieze științe educaționale, psihologie sau asistență socială.
Din păcate, povestea de succes a Paulinei este una care nu se întâlnește prea des în rândurile copiilor care ajung în grija unor instituții ale statului român. Spre deosebire de centrul de tip familial „Micul Rotterdam” din Constanța, unde copiii stau în căsuțe câte 2-3 în cameră, iar spațiul este personalizat și apropiat de cel dintr-un cămin adevărat, mii de copii din România se află în continuare în instituții mari, unde nu au acces la seriviciile de care au nevoie (logopedie, terapie, dezvoltare personală, acces la psiholog etc).
„E foarte greu să primești iubire într-un centru mare”, a declarat într-o conferință de presă Pieter Bult, repezentantul Unicef în România. El a adăugat că este mult mai ieftin pentru statul român să împiedice ca acești copii să ajungă într-o instituție decât să investească ulterior bani în îngrijirea lor într-un centrul de plasament.
Potrivit Unicef, 3 luni petrecute într-o instituție înseamnă pentru un copil o lună pierdută în dezvoltare (psihică, emoțională, intelectuală, educațională etc).
Acum, statul român și-a luat angajamentul ca până în 2020 să închidă 168 de centre de plasament de tip vechi din țară, iar cei 7.000 de copii instituționalizați din aceste centre să ajungă în medii mai apropiate de cel tipic familial. În ultima perioadă, cele 168 de centre au fost evaluate în cadrul unui proiect finanțat de Banca Mondială. S-a evaluat calitatea îngrijirii și a fost luată în calcul și opinia copiilor. La final, au fost selectate „urgențele”: se va începe cu 50 de centre care vor fi închise prin proiecte cu finanțare europeană.
„Se începe cu urgențele. Primele 50 vor face obiectul unor proiecte cu finanțare POS (Programul Operațional Sectorial) și POCU (Programul Operațional Capital Uman). Până în 2020 vrem să le închidem pe toate”, a declarat Gabriela Coman, președinta Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției. Deocamdată, pentru închiderea restului centrelor nu s-au găsit surse de finanțare.
Unul dintre centrele de plasament care vor fi închise este „Orizont” din Constanța, unde în momentul actual se află 76 de persoane, dintre care 66 au sub 18 ani. Unii dintre copii au și dizabilități (hidrocefalie, cecitate, encefalopatie sau autism).
Odată ce instituția va fi desființată, autoritățile și copiii consultați au decis ca cei din centrul Orizont să fie împărțiți astfel:
– 3 vor fi reintegrați în familia naturală
– 22 vor merge la asistenți maternali profesioniști
– 1 copil va merge în plasament familial (la rude / prieteni)
– 21 vor fi orientați către locuințe protejate (pentru adulți)
– 29 vor locui în căsuțe de tip familial precum cele de la „Micul Rotterdam”
În total, în județul Constanța se vor închide 4 centre mari și se vor construi 8 case de tip familial.
„Au fost identificate deja terenurile pe care vor fi amplasate cele 8 case de tip familial unde vor fi găzduiți aproximativ 200 de copii”, a explicat Petre Dinică, director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța.
Această „dezinstituționalizare” va fi realizată conform unor metodologii și planuri dezvoltate de autoritățile române în parteneriat cu Banca Mondială.
„Cea mai importantă va fi opinia copilului. Vor fi metodologii și planuri de închidere a unor instituții”, a menționat Gabriela Coman. Ea a dat ca exemplu situația unei fetițe care a petrecut 115 luni în 7-8 centre de plasament din România, tot fiind mutată dintr-o parte în alta.
„Nu e o călătorie, e o dramă. Am vrea ca așa ceva să nu se mai întâmple”, a mai declarat ea.
Vă recomandăm și:
Aici vă puteți abonați la canalul nostru de YouTube.
