Procentele variază, dar nu substanțial. Cercetătorii de la Universitatea Oxford prezic o automatizare de 47%, în SUA. Firma de consultanță McKinsey contribuie cu un prognostic încurajator, calculând că doar 5% din joburi vor putea fi transferate complet roboților, pe când un raport BNR emite avertizări mult mai teribile. Inteligența artificială va acapara 62% din piața de muncă din România, începând cu locurile de muncă slab calificate.

Intrat în vocabularul social încă din timpul revoluției industriale, conceptul de șomaj tehnologic cântărește tot mai greu pe piața de muncă a erei informaționale, dar și în ceea ce privește orientarea în carieră a generațiilor viitoare. În acest scenariu, concedierea angajaților devine parte indispensabilă a saltului înainte.

Categorii întregi de joburi vor fi desființate în favoarea lui C3PO, de la industria prelucrătoare și a serviciilor până la transporturi, agricultură, administrație, vânzări, jurnalism și chiar medicină. Pe scurt, putem spune adio încă de pe acum clasei de mijloc a forței de muncă.

Școala nu vorbește limbajul digital

Roboții ne bat la ușă, iar vizita lor este percepută ca o amenințare la adresa stabilității noastre financiare. Deodată, opțiunile profesionale ne apar limitate, instabile și prost adaptate ultimelor tendințe.

Școala este responsabilă cu ușurarea tranziției înspre meserii proporționale cu noile cerințe din câmpul de muncă. Aici, optimismul ne părăsește. Sistemul educațional din UE insistă pe o programă didactică retrogradă și contraintuitivă revoluției digitale.

În unele țări, numărând și România pe listă, manualele digitale, software-urile, aplicațiile sau jocurile educaționale sunt scumpe la vedere, iar până la 80% din elevi nu știu să citească un computer dincolo de manualul de utilizare și de platformele de socializare Twitter sau Facebook, conform unui studiu Talis realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Instituțiile educaționale acceptă acest decalaj digital ca pe o inevitabilitate a unui organism mult superior lor- o birocrație lentă și o mentalitate greoaie care preferă să parieze pe utilitatea pedagogică a iubirii de glie din romanul Ion de Liviu Rebreanu decât pe introducerea de noi cursuri de cibernetică.

Reorientarea profesională după noi criterii de angajare

Transferul anumitor sarcini pe mână robotică nu se întâmplă în premieră. La începutul secolului 19, 80% din activitatea de muncă pe teritoriul SUA se derula în domeniul agriculturii. Fără să ne dăm seama, parcelele de cartofi și câmpurile de trestie au fost automatizate aproape în totalitate, până la o contribuție umană infimă de numai 2%.

Cu toate acestea, orice mașină are nevoie de un creator, un întreținător sau un inovator. În acest context, creativitatea, originalitatea, gândirea nestingherită și liberul arbitru, intuiția și simțul artistic devin noile criterii de angajare- ele fiind atribute umane greu de introdus în codul de programare a unei mașini- în timp ce munca brută și activitățile de menaj invită, în numele eficientizării de cost și producție, aportul robotic.

Singularitatea: când tehnologia devine o ecuație necunoscută omului

Oamenii au accelerat procesul de tehnologizare, împingându-l pe culmi nebănuite. Legea lui Moore- numită astfel după Gordon Moore, co-fondator Intel- a prezis o creștere exponențială în numărul de tranzistori de pe un circuit integral și o dublare a acestora la fiecare doi ani.

Într-adevăr, profeția a fost lansată cu gândul la semiconductori. Trecute însă prin filtrul extrapolării, calculule lui Moore descriu tendința acceleratoare a tehnologiei. Astfel, progresul din următoarele 5 decenii atinge o viteză de 30 de ori mai mare decât în ultima jumătate de secol.

Teoria singularității tehnologice, gândită în anii 1980, pe când elanul științei producea catastrofa de la Cernobîl, anunța un progres tehnologic de o asemenea anvergură încât posibilitățile umane de înțelegere sau putere de control asupra consecințelor acestuia nu vor putea ține pasul.

Dacă am atins punctul de singularitate, rămâne un diagnostic subiectiv. Considerați că înțelegeți anatomia unui smartphone sau, în ciuda faptului că adeseori este folosit ca extensie a brațului utilizatorului, doar un grup select de oameni l-ar putea recrea de la cip la carcasă?

Pe scurt, să vedem care sunt joburile la care oamenii vor fi nevoiți să renunțe în viitorul apropiat.

Top 3 joburi fără de viitor pentru om

Scriitorii de conținut. Redactorii de știri

Google dă, Google ia înapoi! Internetul abundă de articole, știri, top-uri și How To-uri de tipul Cum să îți păstrezi locul de muncă într-o lume a roboților. În aceeași măsură în care cei mai puțin talentați sau norocoși în domeniul artelor s-au mulțumit cu o carieră de critici, romancierii eșuați sau balerinele pensionate prematur se reorientează spre crearea de conținut organic și de social media care să bată în clasamentul clickbait-ului.  

Google a generat milioane de locuri de muncă în sfera SEO, iar acum își arată nemulțumirea față de felul în care generatorii de știri false le-au corupt algoritmul cu dezvoltarea de noi boți capabili să bată la tastatură mii de articole relevante pe minut.

Câteva dintre cele mai renumite agenții de știri și companii, precum Associated Press, Science Narrative și Automated Insights îi folosesc deja ca forță de muncă. Până acum, nici un cititor nu s-a plâns de o lectură ilizibilă, în limbaj binar sau stil partizan-sentențios. Ca să enumerăm doar câteva dintre slăbiciunile de care unii jurnaliști umani nu se pot dezvăța.  

Muncitorii din fabrici și uzine

Să luăm un caz aproape de casă. În următorii 2 ani, firma Renault are de gând să automatizeze până la 20% din uzinele Dacia.  

Când Henry Ford a conceput prima linie de asamblare mobilă în 1913, nu își putea imagina că idealul lui de producere în masă ca „reducere la minimum a gândirii și mișcărilor muncitorului” va echivala cu o eliminare totală a omului din peisajul industriei automatizate.

Compania Volkswagen a declarat că motivul pentru care roboții reprezintă o alternativă viabilă ca forță de muncă este pensionarea lucrătorilor în vârstă combinată cu o lipsă de muncitori calificați din generația milenială.

Vânzători, contabili, middle management

Când vorbim de calcule matematice, operațiuni în Excel sau contabilizarea digitală, roboții sunt ca peștii în apă. Pe când omul trebuie să facă un pas în afara zonei de confort mental, pentru a se adânci în statistici, audit și inventar, o mașină respiră lejer în atmosfera computerațională.

Unde e loc de eroare umană, un robot se integrează frumos. Schimbarea a fost întotdeauna inevitabilă. Importante însă sunt acceptarea și adaptarea la noile tehnologii. Omul trebuie să anticipeze acele domenii pretate la automatizare și să le ocolească.

În final, automatul va ocupa întotdeauna postul liber. Soluția este ca omul să fie cel care conduce interviul de angajare.