Marin Iordache crește capre în comuna vâlceană Frâncești, unde are o microfermă de 45 de animale. Foto: Andreea Dogar
Într-o Românie rurală în care foarte multe sate nu au asfalt și canalizare, în care școlile lăsate în paragină se închid, iar copiii merg pe jos câte 4-5 kilometri ca să învețe, o fundație încearcă să îi sprijine pe localnici pentru a ieși din sărăcie.
În România continuă să existe multe școli care nu au laboratoare de informatică – inclusiv la orașe. Pentru copiii din mediul rural este cu atât mai greu să se alfabetizeze de mici în folosirea calculatorului și a internetului. Însă o școală gimnazială din comuna vâlceană Stoilești este o frumoasă excepție. Școala este partenera Fundației World Vision România în mai multe programe, iar în cadrul unui proiect instituția s-a dotat cu un laborator de informatică.
Laboratorul nu a fost însă oferit de-a gata, ci a fost obținut prin eforturile comune ale elevilor, ale profesorilor din sat și ale reprezentanților fundației, conform principiului World Vision de a-i sprijini pe oameni în drumul lor spre o viață independentă.
Școala are acum un laborator cu 10 calculatoare, iar o parte dintre ele sunt conectate la internet. Copiii mai lucrează și câte doi la un computer, dar sunt bucuroși că au acces mult mai ușor la informații. Unii dintre ei nu mai văzuseră niciodată un calculator până în momentul inaugurării laboratorului. În total, 142 de copii din școală beneficiază de cele 10 calculatoare.
„Copiii și l-au dorit de foarte multă vreme. Nu avem ore de informatică, dar colegii, fiind tineri, vor să îi inițieze în activități desfășurate pe calculator și la diverse ore folosesc laboratorul de informatică”, a explicat Ioana Niță, directoarea școlii gimnaziale din comuna Stoilești.
„Aflu informații noi, pot să mă și joc și sunt foarte multe lucruri interesante pe net”, a spus un băiețel de 12 ani din clasa a VI-a.
Președinta Consiliului Elevilor, o fetiță de 14 ani din clasa a VII-a, a povestit că nu i s-a întâmplat niciodată să nu găsească pe internet informația pe care o căuta: “Doamna profesoară de biologie ne stimulează să căutăm informații despre animale, regnuri. Caut și povești pe internet…absolut tot ce vrei. Înainte nu eram așa informată, dar cu ajutorul lui am descoperit lucruri pe care nici nu visam să le descopăr. Caut pentru toate materiile, la absolut toate îmi dă”.
Laboratorul de informatică, o inițiativă a profesorilor și a copiilor din Consiliul Elevilor, a fost realizat în cadrul proiectului World Vision „Vocea și acțiunea cetățeanului”. „Copiii au făcut proiectul pentru a obține banii pentru laborator”, a explicat Constantin Ionașcu, de la biroul World Vision Vâlcea.
Jumătate din costuri au fost acoperite de fundație, iar pentru restul de bani copiii și profesorii au găsit singuri surse de finanțare. De exemplu, pentru a obține bani în plus, elevii și profesorii au decis să vândă acoperișul vechi al școlii: era făcut din tablă și au obținut bani pentru fier. Din contribuțiile părinților s-au cumpărat jaluzelele sălii, iar primăria comunei s-a ocupat de amenajare și de transport.
„I-am ajutat să colaboreze între ei”, a mai arătat Ionașcu.
Exemplul lui Mihai Sorin, preot și apicultor în satul Blejani, comuna Scundu, este o altă poveste de succes a micilor antreprenori din satele României.
„În 2007 fundația ne-a propus un proiect pentru Scundu. Își propunea să sprijine 10 agricultori cu 10 stupi (fără albine), unelte (mască, daltă, centrifugă) în vederea constituirii unei forme asociative”, a povestit bărbatul în vârstă de 37 de ani. Scopul asociației era de a-i ajuta pe apicultorii din localitate să fie mai bine reprezentați și să se impună mai ușor pe piață.
Apicultori existau în sat, dar nu aveau mai mult de 5 stupi fiecare: „Li s-a adresat în mod special tinerilor până în 40 de ani. Ne-am asociat 10 tineri, am înființat Asociația Apicultori Scundu. Prin proiect ne-am propus să creăm condiții bune pentru viitorii apicultori și să înmulțim numărul [albinelor – n.r.]”.
Fundația le-a oferit stupi, unelte și consultanță, iar cei 10 apicultori au adus albinele: le-au înmulțit, iar după un timp au donat roiuri și altor tineri interesați să devină apicultori. Treptat, numărul apicultorilor a crescut, iar în 2008 au înființat și o cooperativă pentru a accesa fonduri europene. În prezent, în asociație și în cooperativă sunt în jur de 300 de membri.
„Ne-am propus ca membrii să acceseze fonduri și să se dezvolte”, a arătat Mihai Sorin, președinte al asociației și al cooperativei apicole.
Din locală, asociația a devenit una județeană, iar apoi regională. Acum, atât în asociație, cât și în cooperativă, au membri din județele Gorj, Olt, Argeș și Teleorman. Unii dintre ei au renunțat la meseriile pe care le aveau înainte și s-au dedicat total apiculturii: „O parte lucrau, alții nu aveau servici. Unii s-au lăsat de servici. Secretarul asociației a fost șoferul care transporta elevii. Și-a dat seama că era greu, s-a lăsat și și-a luat un camion [pentru stupi – n.r.]”.
Mihai Sorin a accesat 7.500 de euro din fonduri europene prin Măsura 141 și a investit banii în utilaje. Apoi a făcut un credit bancar pentru 15.000 de euro și și-a cumpărat un camion omologat ca special apicol (transportă doar stupi). Acum are 120 de stupi care îi aduc venituri de 15.000 de euro pe an.
Pentru desfacerea mierii au înființat un magazin apicol, la inițiativa World Vision: „World Vision nu ne-a uitat, am realizat consfătuiri și de acolo s-au născut idei”. Mai mulți apicultori s-au asociat și au deschis un magazin în orașul Râmnicu Vâlcea, unde au 3 angajați. Acum, firme mari precum Apidava și Fileomera cumpără miere de la ei. Pentru a-și extinde piața de desfacere au început și să organizeze un târg apicol în centrul orașului Râmnicu Vâlcea, care a ajuns în acest an la cea de-a patra ediție.
„Ideea târgului a fost una dintre cele mai bune idei. Nu era niciun târg de specialitate în această regiune, Oltenia. A devenit un târg de marcă pentru apicultori. Pierdem foarte mult prin organizarea târgului, dar câștigă foarte mult apicultorii. Această calitate pe care o am de președinte în asociație ne obligă să îi ajutăm pe toți membrii asociației”, a explicat Sorin.
În prezent, în localitatea vâlceană sunt 2.000 de stupi: „Apicultura la nivelul localității noastre a crescut de vreo 5-6 ori. Am reușit să aducem în localitate 400.000 de euro, prin proiecte. A crescut nivelul de dezvoltare al localității”.
În viitor, apicultorii vor să își facă propria linie de procesare a mierii și să exporte miere în străinătate.
Într-o altă comună vâlceană, Frâncești, preotul paroh Ionuț Rădulescu a înființat în anul 2008, cu sprijinul World Vision, o asociație de dezvoltare comunitară. Parohia a construit o brutărie și urmează să facă angajări. Vor fi create 6 locuri de muncă, iar profitul brutăriei va fi reinvestit în comunitate.
Tot în Frâncești, Marin Iordache, un tânăr de 34 de ani, încearcă să pună pe picioare o fermă de capre. În urmă cu doi ani avea 20 de capre, iar Fundația World Vision i-a oferit bani pentru a-și cumpăra alte 20 de capre. Acum are 45 de animale, după ce cu banii obținuți din vânzarea laptelui și-a mai achiziționat încă 5 capre în 2015.
„E o microfermă de subzistență. Un efectiv de 40 de capre nu este foarte mare, dar e mulțumitor pentru familie. Facem lapte și vindem la Râmnicu Vâlcea. Fac și brânză de casă, caș”, a explicat el.
„La anul sperăm să mai achiziționăm 5-6. La un efectiv de 80 – 100 de capre se poate trăi numai din asta”, a continuat Iordache.
Avantajul caprelor este că sunt ușor de întreținut, a mai spus tânărul. Potrivit acestuia, cei care vor să se apuce de crescut capre trebuie să aibă un acoperiș bun pentru ele și să își aleagă rase eficiente, care dau mult lapte (el are capre din două rase: carpatină românească și Saanen, o rasă elvețiană): „Dacă o capră nu-mi dă 2 litri de lapte pe zi alerg degeaba după ea”.
Principiul după care se ghidează World Vision, o organizație creștin-umanitară internațională care este prezentă și în România din anul 1990, este ca oamenii pe care îi ajută la un moment dat să devină independenți pe termen lung. Sătenii primesc un ajutor financiar sau material la început, însă ulterior trebuie să învețe să se descurce pe cont propriu, a explicat Oana Șerban, manager de comunicare al fundației.
De regulă, reprezentanții fundației merg în zonele cele mai defavorizate din România și în mod special acolo unde trăiesc mulți copii. Alături de săteni, membrii fundației încearcă să identifice problemele din comunitate și să îi sprijine în rezolvarea acestora.
„Unde e sărăcie mare li se oferă pachete tehnologice: oamenii primesc niște găini și mâncare pentru găini ca să aibă un punct de pornire”, a arătat Șerban.
„Se pornește de la un mic ajutor de la care să se hrănească familia, apoi să obțină și venituri, iar apoi să le dea și altora. Este un principiu creștin la care noi ținem. Scopul nostru este să îi ajutăm să iasă din sărăcie, indiferent de relige, indiferent de gen”, a spus și Anca Bejenaru, manager de comunicare al World Vision.
Până în prezent, Fundația World Vision România a intervenit în județele Dolj, Vaslui, Vâlcea, Ialomița, Cluj, Iași și Constanța.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
Scrisori ca pe vremuri. Povestea tinerelor care ne aduc bunătate și zâmbete la plic
Cum poți scăpa de facturile neplătite fără să ți se taie curentul
Idei de afaceri. Cafeneaua unde berea este adusă de trenulețe