Deși de multe ori pădurile sunt locuri ale tăcerii, unde nu se aude nimic în afară de foșnetul frunzelor, oamenii de știință strâng tot mai multe dovezi care arată că arborii comunică unii cu alții. Însă nu prin sunete, ci prin chimie.
Suzanne Simard, ecolog specializat în păduri în cadrul Universității din Columbia Britanică, Canada, studiază un tip ce ciuperci care formează rețele subterane de comunicații între copacii din pădurile nord-americane. În această rețea fungică micorhizală (simbioza de tip micorhizal este o asociere între o ciupercă și rădăcinile unei plante), copacii mari și bătrâni sunt un fel de centre și joacă un rol cheie în susținerea altor copaci din pădure, în special a vlăstarelor lor.
„Dacă ești mamă și ai copii, îți recunoști copiii și te porți cu ei într-un anumit fel. Am descoperit că arborii vor face același lucru. Ei își vor ajusta comportamentul competitiv pentru a face loc pentru copacii înrudiți și transmit semnale prin rețelele micorhizale”, a explicat Simard pentru abc.net.au.
„Am descoperit că arborii mai bătrâni și mai mari aveau mai multe conexiuni cu alți copaci decât arborii mai mici. Ne putem gândi că acest lucru e cauzat de faptul că au mai multe sisteme de rădăcini”, a spus ea.
Rețelele fungice nu funcționează doar între copacii înrudiți, ci și între copaci din specii diferite aflați în aceeași comunitate, a precizat Simard.
Când apar dăunătorii, copacii se avertizează unii pe alții
În cadrul unui experiment publicat în anul 1997 în revista „Nature”, Simard a folosit radioizotopi pentru a urmări felul în care carbonul, azotul și apa se deplasau între un brad Douglas și o specie de mesteacăn (Betula papyrifera), ambele specii fiind native în pădurile din Colombia Britanică.
Când cercetătoarea a umbrit unul dintre copaci, zaharurile pe bază de carbon s-au „scurs” în el de la celălalt copac. Așadar, mai degrabă decât să concureze pentru resurse, cei doi copaci au folosit rețelele fungice pentru a împărți resursele, a explicat Simard.
Într-un alt studiu, Simard a arătat că fiecare copac dintr-o pădure cu suprafața de 900 de metri pătrați era conectat la alt copac; în total, aproximativ 250 – 300 de copaci erau conectați doar în acea porțiune de pădure.
Oamenii de știință au obținut și indicii care arată că arborii folosesc rețele fungice pentru a-și avertiza vecinii în legătură cu atacurile iminente ale dăunătorilor.
„Când copacii sunt atacați, ei își întăresc sistemul de apărare, reglându-l pentru a produce enzime de apărare. De asemenea, cercetarea sugerează că arborii trimit semnale chimice către vecinii lor prin rețelele lor micorhizale, iar aceștia din urmă detectează apoi aceste semnale și își reglează propriile gene de apărare”, a spus Simard.
Studiile de laborator au înregistrat semnale de apărare care au călătorit între copaci în doar 6 ore.
Simard a mai arătat că atunci când rețelele fungice sunt intacte, ele permit o diversitate mai mare a copacilor, care rezistă mai bine în pădure. Diversitatea este un element cheie pentru ca pădurile să fie rezistente la boli, la dăunători și la schimbările climatice, a menționat Simard.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
Locuri de muncă în construcții și industrie pentru români în străinătate
Top 5 reduceri senzaționale la televizoare de la eMag
Trei idei de afaceri cu bani puțini
