Nikopolis ad Istrum, un „Pompei bulgar” fără vulcan

FOTO: Klearchos Kapoutsis/Wimimedia Commons
FOTO: Klearchos Kapoutsis/Wimimedia Commons

Nu mai are nimic din măreția de odinioară, iar multe blocuri de piatră stau alandala pe câmp. Totuși, vizitând Nikopolis ad Istrum din Bulgaria înțelegi de ce oamenii continuă să fie fascinați de ruine.

Fostul oraș roman se află lângă satul Nikyup, la nord de Veliko Târnovo, fosta capitală medievală a țarilor bulgari, înainte de cucerirea otomană. Pornind din Veliko Târnovo pe drumul E85 ce duce la Ruse, faceți stânga după ce ați parcurs 20 de kilometri. Veți da peste un panou care vă va anunța că mai aveți doi kilometri. Drumul secundar desprins din cel european este însă unul prost și foarte îngust.

Odată ajunși la situl arheologic veți fi oarecum dezamăgiți de lipsa de protecție: fostul oraș este împrejumuit de o imitație de gard prin ale cărui găuri ați putea pătrunde ușor dacă nu ați veni cu gânduri pașnice. La poartă vă va întâmpina un domn care este și ghid, și vânzător de bilete, și paznic. Un bilet costă 5 leva de persoană.

Fondat de împăratul Traian

În ciuda neajunsurilor, situl arheologic Nicopolis ad Istrum este cel mai bine conservat din întreaga Bulgarie, tocmai din acest motiv fiind numit de unii specialiști „Pompeiul bulgar”.

Iar aparenta lăsare în paragină de la intrarea mărginită de buruieni este înșelătoare: în fiecare vară aici sapă o echipă britanică de arheologi, în frunte cu A. Poulter de la Universitatea din Nottingham. De-a lungul timpului, locul a fost cercetat și de arheologi francezi sau americani.

Dar care este, de fapt, istoria orășelului? Nu are nicio legătură cu celălalt Nicopole, aflat chiar pe Dunăre în dreptul orașului Turnu Măgurele, unde Mircea cel Bătrân s-a bătut cu turcii.

Totuși, istoria fostului oraș roman are legătura cu istoria noastră deoarece Nikopolis ad Istrum a fost fondat de împăratul Traian în urma victoriilor sale împotriva dacilor, în perioada 101-106. Iar denumirea orașului roman se traduce prin „Orașul victoriei de pe Dunăre”.

Încremenit pe Lista Tentativă UNESCO

La origine, orașul se întindea pe o suprafață de 30 de hectare și era înconjurat de ziduri fortificate. Impresionantă este strada principală din blocuri albe de piatră, care a fost dezvelită de săpăturile arheologilor. Deși crăpate sau prăbușite pe alocuri, dalele uriașe încă mai păstrează ceva din trăinicia de acum 2.000 de ani. Rețeaua de străzi, construită de romani cu o precizie inginerească, era alcătuită din drumuri care se intersectau în unghiuri de 90  de grade.

Cercetătorii au descoperit și rețeaua de canalizare, forumul înconjurat de coloane și clădiri, o bazilică, un teatru, iar la 200 de metri în nord-vestul orașului a fost descoperit un rezervor de apă. Atelierele meșteșugarilor și cimitirele se aflau în afara zidurilor. 

În anul 447 d.Hr., localitatea a fost distrusă de hunii lui Attila, deși se poate ca orașul să fi fost abandonat de la începutul secolului. În secolul al VI-lea a fost reconstruit de bizantini și transformat într-o fortăreață puternică ce cuprindea, în principal, clădiri militare și biserici, ocupând o suprafață mult mai mică decât orașul inițial.

Orașul a fost distrus defintiv de invaziile avare de la sfârșitul secolului al VI-lea. În anul 1984, situl arheologic a fost plasat pe Lista Tentativă a UNESCO, dar de atunci lucruile nu au avansat în direcția includerii propriu-zise.