Mâncarea îţi poate afecta comportamentul, intestinele, dar şi … viziunea despre lume, scriu Victoria Clark şi Melissa Scott, autoarele volumului „Dictators’ Dinners: A Bad Taste Guide to Entertaining Tyrants”.
Cele două autoare descriu în detaliu obiceurile alimentare ale unora dintre cei mai temuţi dictatori ai secolului 20. Interesant este că, pe măsură ce îmbătrâneau, toţi aceşti dictatori au devenit cu adevărat obsedaţi de puritatea mâncării pe care o consumau, scrie BBC. Fondatorul Coreei de Nord, Kim Il-sung, avea oameni care îi alegeau manual toate boabele de orez pe care le consuma. Mai mult, a înfiinţat un întreg institut a cărui unică responsabilitate era să îi ofere liderului suprem sfaturi pentru a trăi mai mult.
Nicolae Ceauşescu a enervat mulţi dintre liderii de stat pe care i-a vizitat prin insistenţa de a consuma numai şi numai mâncare luată de acasă. De exemplu, Tito, liderul fostei Iugoslavii, a fost şocat de insistenţa lui Ceauşescu de a bea sucul de legume crude cu paiul, evitând toate părţile solide.
Majoritatea dictatorilor au provenit din familii sărace, de ţărani, iar mâncărurile preferate din copilărie erau, desigur, străine de orice reţetă Cordon Bleu. Tito adora pur şi simplu grăsimea de porc, iar, cât se afla în ţară, Nicolae Ceauşescu consuma foarte des o tocană în care erau folosite absolut toate părţile puiului (da, ciocul şi ghearele erau şi ele în mâncare).
Şi portughezul Antonio Salazar, cel care a pus bazele regimului dictatorial care a condus statul lusitan timp de peste patru decenii, între 1932 şi 1974, avea o slăbiciune pentru sardine, care îi aminteau de copilăria sa săracă. Într-un interviu, îşi aminteşte chiar de un moment în care a fost nevoit să împartă cu un frate o singură sardină.
Adolf Hitler, Benito Mussolini şi Mao Zedong au avut mari probleme digestive, stresul cotidian influenţând decisiv sistemele lor digestive. Flatulenţa cronică a lui Hitler l-a făcut pe dictator să treacă la un regim vegetarian. A fost atât de disperat încât a apelat chiar la ajutorul unui impostor care se dădea drept doctor. Acesta, pe nume Theodore Morrell, a reuşit să îl păcălească pe Hitler să cumpere şi să folosească 28 de medicamente diferite, inclusiv unul care ar fi fost preparat din extracte din excrementele unor ţărani bulgari.
Muammar Gaddafi a suferit de aceeaşi afecţiune, însă nu a dorit în niciun moment să îşi modifice obiceiurile alimentare. Şi dictatorul italian Benito Mussolini a avut mari probleme digestive. La mijlocului celui de-al Doilea Război Mondial, un doctor nazist l-a consultat pe Mussolini şi l-a informat că suferă de o formă periculoasă de constipaţie.
Mao Zedong a fost un carnivor înrăit, dar problemele intestinale nu l-au ocolit. „Mănânc mult şi excretez mult”, îi spunea el, într-o scrisoare, unui camarad din tinereţe. Mult mai târziu, într-o vizită în URSS, pentru a-l întâlni pe Stalin, Mao Zedong a fost de-a dreptul înfuriat de faptul că nu a putut excreta deloc. Motivul: tipul de toaletă cu care era obişnuit nu era de găsit în Moscova vremii.
Stalin era înnebunit după specialităţile georgiene, satsivi fiind una dintre acestea. Liderul sovietic era însă şi un mare pasionat de petreceri târzii. La aceste petreceri, Stalin organiza jocuri care implicau băutură şi aproape că îi obliga pe cei prezenţi să cânte, să danseze, să bea enorm şi să mănânce pe măsură. Nikita Hruşciov a fost una dintre victime, devenind o adevărată epavă după o astfel de petrecere. Camaradul Tito reuşea să facă faţă toasturilor repetate ale lui Stalin vomitând în buzunarele costumului.
Hitler, care ajunsese un adevărat „apostol” al vegetarianismului, a mers atât de departe încât şi-a dus invitaţii carnivori într-un abator. La masa organizată după, pofta de mâncare a acestora a scăzut vizibil …
Însă, toate aceste bizarerii par nimicuri pe lângă gusturile unor oameni ca Jean Bedel Bokassa (Republica Centrafricană), Idi Amin (Uganda) şi Francisco Nguema (Guineea Ecuatorială), toţi bănuiţi – dovezile sunt numeroase – de canibalism. Un fost bucătar al lui Bokassa amintea chiar de o comandă de carne umană flambată în gin şi servită alături cu orez. Curiosul reporter care l-a intervievat pe bucătar a avut chiar sângele rece de a întreba sexul cadavrului. Bucătarul nu şi-a putut aminti însă acest detaliu.
Marii dictatori au avut şi degustători. Hitler avea chiar o armată – în anii de război, 15 femei gustau mâncarea care urma să fie servită dictatorului. Acestea gustau din bucate şi, dacă supravieţuiau timp de 45 de minute, mâncarea era pusă pe masa lui Hitler. Şi Ceauşescu era însoţit, tot timpul, de un ofiţer de securitate de profesie chimist, echipat cu un laborator mobil de analiză a mâncării.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
