Deputații au adoptat un proiect de lege inițiat de parlamentarul independent Oana Bîzgan-Gayral și susținut de membri din toate partidele, care prevede amendarea pentru hărțuire, hărțuire sexuală și hărțuire psihologică, atât în privat, cât și în spațiul public.
„Este interzis orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică definite conform prezentei legi, atât în public, cât și în privat. (…)
Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 3000 lei la 10.000 lei (inițial, amenda maximă era de 100.000 lei, așa cum este și acum în vigoare – n.r.) dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, încălcarea dispozițiilor art. 6 alin (1), (1^1) și 2-4, art. 7 alin 2, art. 8, art. 9 alin 1, art. 10 alin 1-4, art. 11-22 și art. 29 (s-a adăugat în listă practic articolul privind hărțuirea prevăzut în proiect – n.r.)”, scrie în lege.
Amenzile se dau de către Inspecția Muncii, Consiliul Național de Combatere a Discriminării, Ministerul Afacerilor Interne, prin ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române, ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române, ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției de Frontieră Române, în zona de competență, precum și de către polițiștii locali.
„Hărțuirea din spații publice, cunoscută și sub numele de hărțuire stradală, afectează un număr foarte mare de fete și femei din România. Astfel, opt din zece femei spun că nu se simt în siguranță când merg pe stradă noaptea iar patru din zece nu se simt în siguranță nici în timpul zilei.
Șapte din zece femei nu se așteaptă ca vreo altă persoană să intervină dacă sunt hărțuite pe stradă. În acest moment nu există cadru sancționator pentru hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, altul decât cel oferit de legea penală.
În cazul unor fapte ce nu pot fi dovedite că încalcă morala publică (sancționate conform Legii 61/1991), sau în cazul unor fapte ce nu au legătură cu activitatea profesională, victimele hărțuirii nu sunt protejate de nicio prevedere legală.
Practic, hărțuirea, hărțuirea sexuală și hărțuirea psihologică, altele decât cele prevăzute de legea penală și înfăptuite în afara unor relații de muncă, nu sunt pedepsite în niciun mod”, se arată în expunerea de motive semnată de deputatul independent Oana Bîzgan.
Cum a fost definită în lege hărțuirea:
Hărțuirea. „Situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”.
Hărțuirea sexuală. „Situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”.
Hărțuirea psihologică. „Orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane”.
FOTO: Foundry/Pixabay.com
