Legea privind stârpirea ambroziei, o buruiană extrem de alergenă, a trecut de Parlament. Ieri, 6 februarie, ea a fost votată în Camera Deputaților, după ce anterior trecuse și de Senat.
Potrivit noii legi, stârpirea acestei buruieni este obligatorie pentru toți proprietarii de terenuri.
„Proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, ai căilor ferate, ai cursurilor de apă, ai lacurilor, ai sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole au obligația să desfășoare lucrări de prevenire, combatere și distrugere a buruienii ambrozia, denumită științific Ambrosia artemisiifolia, pentru evitarea instalării și răspândirii vegetației adventive invazive și eliminarea ei în cazul prezenței pe terenurile intravilane sau extravilane”, se arată în textul legii.
Pentru a o distruge, proprietarii de terenuri trebuie să execute periodic lucrări de întreținere a terenurilor prin cosire, smulgere, erbicidare.
Nerespectarea prevederilor legii constituie contravenție și se sancționează cu avertisment.
În cazul în care proprietarii de teren, administratorii drumurilor publice, ai căilor ferate, ai cursurilor de apă, ai lacurilor, ai sistemelor de irigații sau ai bazinelor piscicole nu se conformează prevederilor din avertisment, ei vor fi amendați cu sume cuprinse între 750 și 5.000 de lei pentru persoanele fizice și între 5.000 și 20.000 de lei pentru persoanele juridice.
Ce este ambrozia și de ce este periculoasă
Ambrozia este o buruiană invazivă originară din America de Nord, care crește pe marginea drumurilor, pe ogoare, prin culturi de trifoi, ruine sau locuri lăsate în paragină. Uneori pătrunde în culturi agricole (porumb).
A fost introdusă în Europa odată cu diferite cereale, fiind semnalată pentru prima dată în 1863 în Germania. În România a fost observată prima dată la Orșova în anul 1910.
Impactul negativ al ambroziei se manifestă mai ales asupra sănătății oamenilor. Polenul acestei plante este puternic alergen, determinând simptome asemănătoare astmului bronșic. Alergia la polenul de ambrozie se manifestă prin strănut în salve, mâncărime în nas, în gât, în cerul gurii sau la ochi, lăcrimare, înroșirea ochilor sau chiar tuse și greutate în respirație.
