Povestea unor familii sărăcite de franc. Au dat carnea pe cartofi și sunt ajutați de părinții pensionari

După ce au făcut sacrificii uriașe plătind la un credit pentru o locuință,  pe care o vor achita în pragul pensionării, zeci de familii din România au ajuns la capătul puterilor din cauza creșterii francului elvețian.

Sunt tineri educați, trecuți de 30 de ani, care au înlocuit carnea cu cartofii, au renunțat de ani buni la concedii și haine noi și își cresc cum pot copiii. În ziua de salariu, își achită conștiincioși rata la bancă, îngroziți la gândul că într-o zi ar putea ajunge în stradă dacă nu vor mai putea să plătească.

Greatnews.ro vă prezintă poveștile a trei familii tinere, din provincie, care în anii de boom economic s-au împrumutat în franci elvețieni, încurajați de consilieri bancari binevoitori, dornici să-și încaseze comisioanele din creditele acordate.

Garsoniera, povara unei familii de bugetari

Cu un job stabil, fiind economist la Consiliul Județean Dolj, Gabriel Aftinescu a împrumutat, în 2008, împreună cu soția sa, 62.000 de franci elvețieni, de la Banca Românească.

Cu banii împrumutați, și-au cumpărat o garsonieră în Craiova, cu o suprafață de 44 de mp, în valoare de 40.000 de euro, într-un bloc nou construit.

Gabriel Aftinescu avea atunci 26 de ani, iar soția sa 27. Banii pe care îi împrumutaseră aveau să-i restituie în totalitate abia peste 35 de ani, în pragul pensionării. La plata ultimei rate achitată băncii pentru garsoniera lor, cei doi soți vor avea 61 și 62 de ani.

Dar cum în plin boom economic locuințele erau foarte scumpe, lui Gabriel Aftinescu i s-a părut un preț mai mult decât bun, așa că atunci când banca i-a oferit împrumutul nu a stat prea mult pe gânduri și a semnat contractul.

Recomandările editorilor Great News:
Ce soluție propune PNL la criza francului elvețian

O bancă din România îngheață cursul de schimb

A plătit un avans de 1.000 de euro, urmând ca în fiecare lună, timp de 35 de ani, să aducă la bancă aproximativ 300 de franci elvețieni. Cum francul elvețian era cotat în 2008 la 2,2 lei, rata era una suportabilă, în condițiile în care venitul familiei se ridica la aproximativ 2.700 lei, din care plăteau o rată de 650 lei.

Mai mult, după primul an, rata contractului de credit încheiat pe 35 de ani scăzuse la 250 de franci, astfel că nimic nu prevestea problemele ce aveau să apară mai târziu.

Venituri mai mici, rată mai mare

Acum, la șapte ani după ce și-au cumpărat propria locuință, venitul familiei a scăzut la 2.150 lei, în timp ce rata lunară a creditului a crescut la 1.140 lei, la cursul actual. Și cum viața își urmează cursul, cu sau fără rate la bancă, de 1 an și 7 luni, soții Aftinescu au devenit părinți, soția aflându-se acum în concediu de creștere a copilului.

Fără să se plângă, Gabriel Aftinescu ne-a spus că, cu banii rămași se descurcă extrem de greu, “având în vedere faptul că în acest moment veniturile sunt mult mai mici decât erau la data semnării contractului”.

Cu toate acestea, nu s-au gândit nicio clipă să scape de această povară nemaiplătind rata lunară. De frică să “nu ajungă pe drumuri”, cei doi soți își achită conștiincios, lună de lună, birul către bancă.

Mâncare de la părinți

Reușesc să facă acest lucru datorită ajutorului venit din partea părinților, care le trimit mâncare și diferite produse, iar uneori bani.

“Fără un ajutor din partea părinților nu știu ce am face!”, după cum recunoaște Gabriel Aftinescu.

O familie cu 3 copii, din Cisnădie: Am plătit dobânzi de ne-au sărit capacele

Într-o situație similară se află și o altă familie, din Cisnădie, care a dorit să-și păstreze anonimatul.

În 2007, cei doi soți și-au cumpărat un apartament în oraș, cu ajutorul unui împrumut de la Bancpost, în valoare de 46.500 de franci elvețieni. Banii urmează să-i returneze în următorii  33 de ani.

Azi, la aproape opt ani de când au luat creditul, pe lângă creșterea de nesuportat a ratei, soțul ne-a povestit că a apărut și o altă problemă. Deși au plătit rata la zi, din 2007 și până în prezent, soldul creditului a scăzut cu mai puțin de 3.000 de franci, de la 46.500, cât au împrumutat, la 43.759 de franci elvețieni.

“Practic, am plătit dobânzi de ne-au sărit capacele. Acum, dintr-o rată lunară de 337 de franci, 294 de franci reprezintă dobânda percepută de bancă și doar 43 de franci principalul, suma care se scade din soldul creditului”, a spus reprezentantul familiei din Cisnădie.

Atras de oferta băncii, în același an, familia a mai făcut un credit, pe 10 ani, în valoare de 3.900 de franci, din care și-au cumpărat o mașină, cu ajutorul căreia să poată face naveta de la Cisnădie la Sibiu, la locul de muncă.  Ca să-și țină cheltuielile în frâu, au optat pentru o mașină cât mai mică, cu consum redus, respectiv un VW Lupo.

În ceea ce privește creditul făcut pentru locuință, cei doi soți l-au luat cu gândul la o viață mai bună, fără să bănuiască problemele pe care avea să i le aducă împrumutul, câțiva ani mai târziu.

“Modul în care ne-a fost prezentat acest produs toxic, de către consilierul bancar – era cel mai recomandat produs, și ni s-a spus că CHF-ul este o monedă extrem de stabilă, iar dobânda la aceste credite era foarte mică. Pentru o persoană fără cunoștințe economice și educație financiară, era logic să alegi acest produs. Nu ni s-a vorbit despre niciun fel de risc, doar despre multiplele avantaje ale acestei monede”, a adăugat reprezentantul familiei.

Sacrificii, cu ajutorul părinților

Acesta a povestit că a ajuns să se împrumute la bancă pentru că după căsătorie, familia a locuit într-un apartament confort III, de aproximativ 30 mp, gen vagon, din Sibiu, într-un cartier mărginaș.

“Apartamentul a fost cumpărat de  părinții mei, cu banii primiți de ei dintr-o moștenire, ca urmare a decesului bunicului meu. A fost un apartament cu probleme.  La parter, canalizarea ieșea cel puțin de două-trei ori pe an, la noi în baie. Ni s-a născut un copil, a crescut, era pe cale să vină al doilea și se impunea un spațiu mai mare pentru familie. În plus, era frustrant să tot fii inundat cu fecalele din canalizare. Am forțat mâna părinților mei să vândă apartamentul și să ne lase să cumpărăm unul mai mare. Pentru că în Sibiu la vremea aceea un apartament confort I era în jur de 60 – 65.000 euro, ne-am orientat spre un orășel din apropiere, la circa 5 km, unde am luat un apartament frumos, la o valoare de 43.000 euro, la etajul 4. L-am găsit și pe acesta destul de greu”, a povestit bărbatul din Cisnădie.

Un apartament care “a intrat la apă”, în urma reevaluării

Potrivit acestuia, acum, apartamentul a fost reevaluat de banca de la care s-au împrumutat, la 29.000 euro. Și asta în timp ce soldul creditului pe care îl au la bancă depășește cu mult această valoare.

În plus, locuința nu a fost ocolită de pagube produse de intemperii, care au trebuit suportate tot de ei. De exemplu, din cauza unei furtuni, acoperișul blocului a fost smuls, iar familia din Cisnădie a trebuit să refacă izolația pe banii ei.

În vârstă de 39 de ani, și cu o familie compusă din trei copii, respectiv o fată de 14 ani, un băiat de 7 ani și un bebeluș de 10 luni, bărbatul din Cisnădie nu se mai poate baza pe ajutorul venit din partea unor părinți pensionari, care s-au străduit până acum să-și ajute copilul cât de mult au putut, mai ales când a venit vorba despre avansul dat băncii.

“Suferă amândoi (n.r. părinții), frustrați pe bună dreptate că au încercat să-și ajute copiii, iar aceștia sunt acum în pericol să piardă tot. Avansul pentru apartament a fost de 15.000 euro. Din bancă, am scos echivalentul a 28.000 euro. Banca a virat euro în contul cumpărătorului (n.r. în loc de franci, moneda în care a fost luat împrumutul)”, a adăugat bărbatul din Cisnădie.

Acum, acesta se gândește că dacă va ajunge în situația în care va fi executat de bancă, va pierde avansul de 15.000 de euro, și toate ratele achitate lună de lună, din august 2007 și până în prezent. Mai mult, în situația în care familia va ajunge să-și piardă locuința, va fi nevoită să plătească restul datoriei către bancă, până la stingerea ei.

Pe lângă creșterea cursului valutar, familia din Cisnădie a avut de suportat și o creștere a dobânzii. Astfel, începând din 2010, când rata lunară era de 175 de franci elvețieni aceasta a crescut în aprilie 2014 la 348 de franci, pentru ca în prezent să ajungă la 336 de franci.

Rata dictează fiecare cheltuială

În luna decembrie, din venitul familiei, care este mai mic de 4.000 de lei, 1.500 lei au fostă plătiți băncii, pentru cele două credite, la casă și mașină, în timp ce pentru alimente familia a cheltuit până în 800 de lei. De asemenea,  naveta de la serviciu și înapoi costă în jur de 350 – 400 lei/lună.

Ca să-și poată acoperi cheltuielile lunare, soții apelează însă tot la o bancă, respectiv la cardul cu descoperire de cont, “ca să avem pe ce pune mâna în momente de criza, să putem fi la zi cu plata taxelor, a întreținerii”.

Mai mulți cartofi, mai puțină carne și pâine făcută în casă

“Pâinea o facem noi acasă, în cuptorul de la aragaz, ieșim mai ieftin decât dacă o cumpărăm din comerț. Ne reținem de la intervenții medicale, deși și eu și soția am avea nevoie. Carne mai puțină, mulți cartofi… Deci, „trai pe vătrai” în „România lucrului bine făcut”, pentru un inginer și o economistă. N-are sens să vă spun că toate astea se acumulează psihic și refulează în starea de sănătate – stres, nervozitate, nopți nedormite” , ne-a împărtășit bărbatul, din drama pe care o trăiește familia sa.

Așa a ajuns acesta să țină o evidență strictă a fiecărei cheltuieli, pe care o înregistrează cu ajutorul tabelelor Excel, să facă comparații între prețurile diferitelor magazine și să cumpere de acolo de unde este cel mai ieftin.

Cât despre concedii sau haine noi, nici nu a mai putut fi vorba de când s-au împrumutat la bancă.

“Nu mi-am mai cumpărat haine de ani de zile, primim și noi de la rude. Nu e imposibil de trăit, dar este frustrant. Consider că avem venituri bunicele, dar e frustrant să le băgăm într-un sac spart, să plătim niște betoane. Am făcut o prostie că am dorit să fim proprietari, trebuia să fi mers în chirie și azi o duceam mult mai bine, era mult mai lejer”, a adăugat bărbatul din Cisnădie.

Adriana: Salariu de 1.200 de lei și rată de 1.300 de lei

Adriana este o altă tânără care are datorii în franci elvețieni. Împreună cu soțul său, în 2007, au împrumutat  39.740 de franci elvețieni, de la OTP Bank, ca să-și renoveze apartamentul în care stau, la Suceava.

Tot atunci, plăteau o rată lunară de 540 de lei, în timp ce, în prezent, aceasta a ajuns la 1.320 de lei.
Și asta în condițiile în care salariul actual al Adrianei este de 1.200 de lei pe lună.

În încercarea de a găsi o rezolvare pentru problemele generate de francul elvețian, persoane cu astfel de împrumuturi s-au organizat într-un grup pe Facebook și cer acum o soluție autorităţi sau instanţe.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.