Toleranţa şi egalitatea de şanse din cadrul unei echipe de fotbal din București au adus România în paginile cotidianului american „The New York Times”.
Proprietarul echipei „Frăţia Bucureşti” este Constantin Zamfir. Are 50 de ani şi este fost jucător de fotbal în divizia a doua românească, selecţionat la Steaua şi Pandurii Târgu Jiu. Iubeşte atât de mult fotbalul, încât visul lui a fost să aibă propria echipă. În 2001 a pus bazele „Frăţiei”, iar în 2003 a cumpărat un teren de la o fostă fabrică. La început nu avea nici energie electrică, nici apă potabilă.
„Am reușit să fac un puț de apă potabilă ca să aibă copiii apă și, ușor-ușor, azi am pus un pom, alt pom poimâine. Erau zile, nopți când stăteam cu cana de apă pe teren, cu furtunașul, să curgă apa, să fac terenul cât de cât apt de joc”, a povestit Constantin Zamfir, managerul clubului, citat de digi24.ro.
Pentru a susţine financiar clubul, Constantin Zamfir cântă la nunţi. Întreţinerea terenului şi echipamentele îl costă 1.000 de euro pe lună. Pentru că de multe ori a rămas fără bani, s-a împrumutat de la bancă.
Acum, omul își construiește o nouă casă: „Am început să construiesc casa unde să locuiesc cu familia mea, că am pierdut casa după un credit bancar pentru stadion şi acum locuiesc la socri”.
Zamfir creşte pentru jucători gâini, porci şi capre. Pentru unii dintre jucătorii de la „Frăţia”, hrana este uneori un lux. „Cresc aceste animale pentru sportivii noştri. Mai sunt printre ei care nu au ce să mănânce sau când avem sărbătoarea Crăciunului, facem aici la stadion, tăiem un porc”, a explicat managerul „Frăției”.
Portarul fără o mână și-a împlinit visul de a juca fotbal
Astăzi, Clubul „Frăția” are 80 de sportivi legitimaţi, echipe în liga a patra și a cincea, de juniori, dar şi de seniori. „Sunt bineveniți, orice categorie, nu contează rasa. Porțile Clubului „Frăția” sunt deschise pentru oricine”, a arătat Constantin Zamfir.
„De aia ne numim „Frăția”, pentru că suntem solidari. Când nu are celălalt, venim, îl ajutăm, ne sprijinim. În afară de activitatea de sportivi, și în viața de zi cu zi suntem prieteni”, a povestit un sportiv al clubului, Daniel Coman.
Portarul echipei nu are o mână. Dintotdeauna, visul lui a fost să joace fotbal, dar comuniştii l-au trimis acasă. „Sistemul era de așa natură. Persoanele cu handicap nu aveau voie să facă un sport de performanță. Eram copil și nu înțelegeam, mă duceam, plângeam pe la ușa doctorilor și îmi ziceau că nu pot să facă nimic”, și-a amitit portarul Tudorel Mihăilescu.
Aime Lema, un congolez venit în România ca să studieze chimia industrială, îi pregăteşte pe jucătorii clubului de fotbal „Frăţia Bucureşti”. El s-a stabilit aici după ce s-a însurat cu o româncă, iar acum este primul şi singurul antrenor de culoare din fotbalul românesc.
„Eu am afacerile mele. Fac mai multe lucruri, venim de plăcere, dar încercăm să alocăm cât mai mult timp posibil. Am în general două zile de antrenament, marțea și joia”, a explicat Aime Lema.
Meciurile se desfășoară la sfârșitul săptămânii. Seniorii de la „Frăţia Bucureşti” se pregătesc acum pentru campionat și îşi pun speranţele într-o victorie.
FOTO: Liviu Ştef/via pagina de Facebook ASF Frăția București
Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să fiți la curent cu lucrurile bune care se întâmplă în România, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de știri pozitive de pe pagina noastră de Facebook.
