Balena cu cocoașă (cunoscută și drept balena cu aripioare)
După ce Muzeul Antipa a făcut senzație la redeschiderea expoziției din 17 septembrie, Great News vă dezvăluie astăzi o parte din secretele muzeului care își trăiește acum, la mai bine de 100 de ani, a doua tinerețe.
Dumitru Murariu, directorul muzeului, a câștigat nu doar lupta cu timpul care măcina colecțiile lui Antipa, ci și un rămășag: „Am pus pariu cu unul din colegi că va fi mai frumoasă expoziția decât ce a fost și acum a avut curajul să admită că era nevoie de schimbare și de reorganizarea ei. Pariul a fost pe două pliculețe de ceai hepatic”.
Inițial, nu toți colegii săi erau convinși că muzeul trebuie renovat. Murariu era însă de altă părere: a răsfoit cartea de impresii a muzeului și a observat că tot mai mulți turiști erau dezamăgiți: „Meritul în susținerea proiectului de reinventare a muzeului la 100 de ani este al vizitatorilor. Cei care au fost în afara țării și au vizitat o serie de muzee, revenind la Antipa, își exprimau regretul că la muzeu nu s-a schimbat nimic de multe zeci de ani”.
După cum spune chiar el, din cauza aglomerării exponatelor în spații mici, muzeul era în ultimii ani mai mult un depozit decât o expoziție.
Dezbaterile dintre angajații instituției au fost furtunoase: să păstreze neatinsă moștenirea lui Antipa sau să modernizeze expozițiile? „Este interesantă atitudinea. Au fost oameni în vârstă care au fost entuziasmați de ideea de schimbare. Au fost și oameni în vârstă care au zis că ce-a lăsat Antipa e sfânt și nu trebuie să ne atingem. Invers, au fost oameni tineri care au spus „Domne, așa l-am cunoscut, vreau când voi ieși la pensie să-l regăsesc, să știu cum era pe timpul meu”. Și au fost alții care au fost alături de mine în promovarea demersului pentru modernizare”, explică șeful instituției cum s-au împărțit taberele pro și contra modernizare.
Dumitru Murariu a câștigat pariul pus pe cele două pliculețe de ceai
Schimbare a la Caragiale: dorită și nu prea
Într-adevăr, ceea ce a făcut naturalistul român la începutul secolului XX a revoluționat muzeele de istorie naturală: invenția sa din 1906, diorama, a fost preluată de o mulțime de muzee din întreaga lume.
Diorama este un fel de vitrină în care se află animale naturalizate și care are fundalul pictat pentru a simula prelungirea cadrului natural în depărtare.
„Dioramele rămăseseră în urmă: aveau doar importanță istorică, dar estetică nu. Am considerat că Antipa însuși ar fi dorit să modernizeze instituția. Oamenii sunt legați de colecțiile pe care le-au adunat, de patrimoniul pe care îl administrează. Și ar fi vrut să se schimbe dar … vorba lui Caragiale „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, dar să nu se schimbe nimica””, arată Murariu.
Pentru a-și convinge colegii s-a folosit de un principiu din biologie, acela că speciile care nu evoluează dispar: „Le-am adus în atenție această competiție: posturile de televiziune, media scrise, emsiunile de radio, documentarele, mall-urile cu cinematografe. Le-am spus „Vreți să dispărem? Știți aforismul: “Adapt or die””.
A negociat și, în cele din urmă, s-a ajuns la un compromis pentru a sublinia importanța istorică a invenției lui Antipa: cinci dintre dioramele create de acesta au fost păstrate exact așa cum le-a lăsat marele naturalist: aceleași piese, așezate la fel. Ele se află la parter, în jurul uriașului schelet al elefantului fosil: deșertul african (dromaderul), savana africană (antilope), viața în Antarctica (elefantul de mare), viața în preria americană (bizonul american) și viața în tundră (renul, vulpea polară). „Se poate spune că acolo este un muzeu un muzeu”, spune el.
Dromaderul într-o dioramă realizată de Antipa
Cel mai spectaculos exponat care nu este expus: maimuța urlătoare
O supărare a cercetătorilor a fost că, din lipsă de spațiu, unele dintre exponatele care înainte erau amplasate în muzeu au rămas acum în depozit. „Mi-a părut rău, dar nu am putut să le punem”, explică Murariu.
Cel mai rău i-a părut de maimuțele urlătoare din America de Sud și de marmozete. Acestea din urmă sunt maimuțe foarte mici pe care localnicii de pe continentul sud-american le țin în apartamente pe post de animale de companie. „Sunt foarte drăguțe, jucăușe și prietenoase”, arată el.
Tot în depozit a rămas și impresionantul picior de cerb gigant descoperit în malul râului Colentina. I se adaugă schelete, cranii sau fildeșuri de la mamuții și rinocerii lânoși descoperiți în Câmpia Română.
Până în 2012 muzeul nu va organiza expoziții temporare care să aducă în fața vizitatorilor piese din depozit: „Curiozitatea noutății aduce suficienți vizitatori, dar sigur se va calma toată agitația și atunci o să apărem cu noutăți din depozite”.
Cel mai scump exponat: 50 de miliarde de lei vechi
Elefantul fosil (Deinotherium gigantissimum) este cea mai valoroasă piesă a Muzeului Antipa. Scheletul a fost descoperit, după mulți ani de excavații, de Gregoriu Ștefănescu, fost director al Muzeului de Istorie Naturală din București. În 1890, savantul a dezgropat pe Valea Bârladului scheletul unui animal pe care l-a numit Deinotherium gigantissimum. Scheletul expus este cel mai mare și mai complet din lume, fiind exemplarul-tip (holotip), după care a fost descrisă o nouă specie: astfel, piesa din muzeul din București are statut de unicat mondial. Animalul a trăit în Miocenul târziu (undeva între 8,7 și 5,8 milioane de ani) și avea 4,5 metri înălțime.
„Este o valoare de inventar care este simbolică: cinci milioane de lei noi (adică 50 de miliarde de lei vechi) nu spune mare lucru. Dacă s-ar pune problema să se facă o expoziție itinerantă, să meargă undeva, atunci se încheie o asigurare și sigur că îi crește valoarea mai mult. Se reevaluează”, explică Murariu.
În afară de Deinotherium, muzeul are în jur de 5.000 de exemplare-tip ce au fost folosite de oamenii de știință pentru a descrie specii noi: fluturi, musculițe, molii.
Cel mai vechi exponat: trilobitul de acum 250 de milioane de ani
Data viitoare când veți trece prin sala cu fosile a muzeului nu uitați să căutați bizarii trilobiți, niște animale marine care au stăpânit oceanele vreme de 270 de milioane de ani. Cele șase exponate au cel puțin 250 de milioane de ani vechime (în jurul acestei date trilobiții au dispărut).
Printre piesele foarte vechi ale muzeului se numără și fosilele unor crini de mare ce au trăit acum 200 de milioane de ani. Deși crinii de mare arată ca niște plante, ei sunt de fapt animale cu tentacule.
Oul de dinozaur primit în dar din Franța, care are și el peste 60 de milioane de ani vechime, completează seria celor mai „bătrâne” exponate.
Cel mai mare exponat: balena de zece metri
Balena cu aripioare expusă în holul de la etajul I este cel mai lung exponat, având zece metri lungime. În schimb, cu ai săi 4,5 metri înălțime, elefantul fosil este cel mai înalt.
Cel mai educativ exponat: cuiburile cu ouă
Expoziția se încheie cu tema „Omul și biosfera”, care le povestește vizitatorilor ce se întâmplă astăzi din cauza presiunii omului asupra mediului natural: extinderea urbanizării, supraexploatarea resurselor, poluarea solului, a apei și a atmosferei prin gazele apărute în urma proceselor industriale.
La fel de educative vor fi și programele destinate copiilor, arată Murariu. La parter există două încăperi unde se vor desfășura ateliere de studiu și de cunoaștere a animalelor. Spre exemplu, copiilor li se va descrie cum arată diferite ouă. Apoi, ei vor trebui să pună ouăle diferitelor păsări în cuiburile potrivite (adică oul de prepeliță în cuibul de prepeliță etc). Alegerea corectă este răsplătită prin cântecul păsării respective. În cadrul unui alt joc, cei mici vor plasa păsările-figurine la locul potrivit: ciocănitoarea pe trunchiul de copac, ursul în pădure, albina pe floare.
Aceste programe vor fi organizate (contra cost) sub forma unor cursuri. Modulele se vor încheia cu aplicații și cu ieșiri în teren.
Cel mai îndrăgit exponat: ursul păcălit de vulpe
„Copiii de la grădiniță se entuziasmează să vadă ursul deoarece li se spune că n-are coadă pentru că a fost păcălit de vulpe. Pentru categoria aceasta de vârstă prind poveștile pe care le aud de la părinți, de la bunici: cu ariciul în căsuța din pădure, cu veverița, cu iepurele fricos, cu broscoiul-prinț”, arată directorul.
Pe de altă parte, studenții nu mai vin pentru a căuta un animal îndrăgit, ci pentru a vedea cum sunt repartizate animalele pe marile regiuni ale Pământului: unde se găsește zebra sau unde trăiește pantera.
Binefăcătorii muzeului
Omul de afaceri Gheorghe Iaciu, care a donat recent muzeului trofee naturalizate pe care a cheltuit 85.000 de euro, nu este singurul care a renunțat la colecția proprie în favoarea muzeului.
A. Comșa, inspector de vânătoare în anii ’30, a donat vertebrate
Horia Almășan, inginer silvic și biolog, a oferit muzeului trofee de cerb, căprior, capră neagră, mistreț și cranii de urs
Profesorul Grosu de la Facultatea de Biologie a donat moluște, melci și scoici din fauna României
Mihai Băcescu, fost director al Muzeului Antipa până în 1988 și totodată oceanolog, a donat o colecție cu întreaga faună de nevertebrate din Marea Neagră
Informații utile
Muzeul Antipa este deschis de marți până duminică între orele 10 și 20 (ultimul vizitator intră la ora 19:00). În zilele de luni muzeul este închis. Prețul unui bilet întreg este 20 de lei. Elevii și preșcolarii cu legitimații valabile vor plăti 5 lei, studenții și pensionarii 10 lei, iar posesorii de carduri Euro 26 vor scoate din buzunar 5 lei. Un audioghid în limba română sau engleză costă 10 lei.
În fiecare lună, în ziua de 26, intrarea este gratuită pentru toată lumea. Dacă data de 26 pică într-o zi de luni, când muzeul este închis, atunci turiștii putea vizita muzeul fără plată pe 27. De asemenea, în timpul vacanței, elevii pot vizita expozițiile gratuit.