Delta transformată în pășune redevine o lume a apelor: „Nici nu o să mai recunoaștem zona”

Întins pe 2.800 de kilometri, fluviul Dunărea străbate zece țări europene și formează de-a lungul său lunci, bălți și stufărișuri care culminează cu Delta Dunării, cea mai mare zonă umedă continuă din Europa și a doua deltă ca dimensiuni de pe continent după cea formată la vărsare de fluviul Volga. Considerată de specialiștii din cadrul UNESCO și cea mai bine conservată deltă a Europei, Delta Dunării este adăpost pentru peste 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești de apă dulce care trăiesc în lacurile și în canalele sale.

Sit UNESCO protejat la nivel internațional, ea adăpostește și cea mai mare colonie de pelicani și cea mai întinsă zonă compactă de stufăriș din Europa. În perioada comunismului însă, biodiversitatea a scăzut din cauza exploatării excesive a stufului, a extinderii fermelor piscicole și a terenurilor agricole.

Acum, organizația de mediu World Wide Fund for Nature – România desfășoară două proiecte prin care intenționează să „resălbăticească” o parte din zonele umede pierdute.

Mahmudia sălbatică: „Ar fi un caz fericit și un exemplu”

În perioada comunistă, suprafețe importante din Delta Dunării și din lunca fluviului au fost îndiguite și transformate în terenuri agricole sau în ferme piscicole. Cu timpul, unele zone agricole au fost abandonate. Dincolo de încurajarea eco-turismului în Deltă și a utilizării sustenabile a resurselor, strategia WWF-România vizează și reconstrucția ecologică a unor astfel de „bucăți” de Deltă devenite câmpuri agricole sau crescătorii de pești.

„Aproape 30% din Delta Dunării e îndiguită sub formă de amenajamente piscicole, agricole, forestiere. Și astea sunt ieșite din circuitul natural al apei. Nu se inundă, apa practic le ocolește”, arată Cristian Mititelu, coordonator local WWF-România în Delta Dunării.

În parteneriat cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Consiliul Local Mahmudia, organizația desfășoară un proiect de refacere ecologică în localitatea Mahmudia, aflată pe brațul Sfântul Gheorghe. Proiectul început anul trecut va fi finalizat în această toamnă, când o zonă cu suprafața de 924 de hectare va fi inundată și va face parte din nou din Deltă. Proiectul de refacere ecologică a fostei zone agricole Carasuhat are o valoare de 2,5 milioane de euro și este co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională.

Acum, la Mahmudia se reconstruiesc japșele (niște adâncituri asemănătoare unor lacuri mai mici), zonele de relief mai înalte, canalele perimetrale (care înconjoară zona ce va fi refăcută) și se plantează copaci specifici Deltei: plopi și sălcii.

„A fost un noroc pentru că e un teren al Consiliului Local Mahmudia și pentru că nu a avut potențial agricol. Dacă ar fi fost un teren productiv probabil că nu s-ar fi renunțat la el”, explică Mititelu. În ultima perioadă, terenul era folosit ca pășune.

La finalul proiectului, cele 924 de hectare vor fi reconectate la circuitul natural al apei în Delta Dunării. În prezent, în Mahmudia nu există conexiune directă la Deltă, iar pescarii din localitate trebuie să ocolească aproximativ 10 kilometri pentru a ajunge în Deltă, deși sunt pe malul Dunării, mai arată el. Odată ce zona umedă va fi refăcută, localnicii vor avea acces mai rapid la zonele cu pește deoarece va fi construit un canal care va porni de la Mahmudia și va ajunge la canalul Litcov, care se află în zona de interes turistic a Deltei.

Zona ce va fi refăcută are forma unui patrulater neregulat, tăiat pe mijloc de un alt canal. Până acum au fost decolmatate canalul perimetral de 8 kilometri și cel median și a fost construit și un canal nou, de 2,8 kilometri, arată Valeriu Râmniceanu, directorul Hidrotehnica S.A. Brăila, liderul asociației de firme de construcții care face renaturarea.

După terminarea lucrărilor, zona se va resălbătici singură, explică el: „Noi ajutăm natura să reintre în drepturi. Aportul de apă va aduce semințe, stuful va crește singur. Anul viitor nici nu o să mai recunoaștem zona”.

După ce zona umedă va fi reconstruită, organizația de mediu intenționează să înființeze o asociație în care să fie membri și localnicii care vor să facă turism, și pescarii, și autoritățile locale. Asociația ar urma să fie axată pe gestionarea conservării naturii de către comunitate.

„Ideea e să fie exploatată [Delta Dunării – n.r.] în beneficiul oamenilor de aici și de către ei. Ar fi un caz fericit și un exemplu”, spune Mititelu.

Gârla Mare, o viitoare „mini-deltă”

Un alt proiect de reconstrucție ecologică se desfășoară la Gârla Mare, în județul Mehedinți. Aici, o fostă fermă piscicolă construită la Dunăre în perioada comunistă – abandonată între timp în mare parte – va fi inundată și transformată într-o zonă umedă.

„Ferma era organizată pentru creșterea peștilor, [avea bazine – n.r.] de reproducere, de eclozare, mai mici, mai mari. Nefolosite, s-au uscat. Va fi renaturată și va deveni o zonă care contribuie la apărarea în fața inundațiilor. [Va fi – n.r.] zonă de retenție, cu oportunități de pescuit și de turism”, explică Mititelu.

Zonă cu mlaștini și cu păduri inundabile, în situl Natura 2000 Gruia – Gârla Mare din județul Mehedinți cuibăresc 120-140 de perechi de cormorani pitici și 120 de perechi de rață roșie. În perioada de migrație zona este străbătută de până la 800 de exemplare de cormoran pitic. Însă legătura directă a zonei umede Gârla Mare cu Dunărea a fost întreruptă odată cu construirea în anii 1980 a fermei piscicole ale cărei bazine și iazuri au fost ferite de inundații prin diguri.

Reconstrucția ecologică a celor 700 de hectare de la Gârla Mare va reface această legătură, va menține biodiversitatea zonei și va contribui la stocarea a peste 5 milioane de metri cubi de apă în timpul viiturilor de pe Dunăre. În cazul unor viituri, de exemplu, apa se va putea revărsa în lunca fluviului.

„Consumatorul poate să refuze la restaurant și să nu mai caute sturion proaspăt din Dunăre”

Dincolo de asanările din perioada comunistă, Dunărea se confruntă în prezent și cu alte probleme. La Gârla Mare de exemplu, apa a fost poluată din cauza depozitelor ad-hoc de deșeuri și a gestionării nesustenabile a acestora. Potrivit WWF, sturionii din Dunăre sunt și ei amenințați din cauza pescuitului ilegal.

Sturionii sunt o familie de pești marini de talie mare, întâlniți numai în emisfera nordică. Din această famile fac parte specii precum cega, viza, nisetrul, păstruga, șipul sau morunul. Sturionii au fost pescuiți pentru carne, icre negre și clei, iar supraexploatarea stocurilor naturale i-a afectat foarte mult.

Unele specii de sturioni trăiesc peste 100 de ani, iar sturionul de lac poate ajunge chiar la 150 de ani. Deoarece cresc încet și se maturizează foarte târziu de-a lungul vieții, sturionii sunt în mod special vulnerabili la exploatare și la alte amenințări, ca de exemplu poluarea și fragmentarea habitatului. La ora actuală, multe specii de sturioni sunt considerate a fi în pericol de dispariție.

În România, pescuitul de sturioni sălbatici din Dunăre și din Marea Neagră este interzis total din anul 2006, iar începând din 2011 a fost interzis și în sectorul fluviului aferent Bulgariei. Tot în 2006 Guvernul român a interzis și comercializarea produselor obținute din sturioni prinși în România. Orice sturion capturat accidental trebuie eliberat, se arată pe site-ul Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea.

Prohibiția a fost introdusă din cauza declinului continuu al populației de sturioni, precum și din cauza dispariției diferitelor specii de sturioni din alte regiuni ale Europei de-a lungul ultimului secol. În anii 2000, cercetătorii de la Institutul Național Delta Dunării au observat un trend descendent al populației de morun (peștii prinși în 2005 aveau 25-30 de ani, fiind destul de bătrâni).

Perioada de prohibiție se termină la sfârșitul anului 2015 și, deocamdată, nu se știe dacă aceasta va fi extinsă sau nu.

În ciuda prohibiției, sturionii continuă să fie pescuiți ilegal și să fie vânduți mai departe restaurantelor, de exemplu, explică Adriana Trocea, specialist în comunicare al WWF-România.

„Consumatorul poate să refuze la restaurant și să nu mai caute sturion proaspăt din Dunăre”, precizează ea.

În cadrul proiectului WWF „Protejați sturionii, cel mai valoros dar al Dunării” a fost realizată o cercetare de piață pentru a afla ce știe publicul din România despre sturioni.

„Nu știau că sturionii trebuie să moară ca să iei icre de la ei, nu știau să facă diferența dacă e legal sau nu. Acvacultura este OK, pescuitul sălbatic nu. Sunt OK cutiile de caviar etichetate”, explică Trocea.

Dacă a fost pescuit din România, caviarul de sturioni trebuie să fie însoțit de litera „C” (aceasta indică faptul că peștele provinde din crescătorii).

În prezent, tot caviarul din comerţul internaţional (exporturi, importuri şi reexporturi) trebuie să fie însoţit de documente CITES şi toate containerele şi ambalajele din comerţul internaţional şi domestic trebuie să aibă etichete speciale CITES.

Etichetele trebuie să includă următoarele informaţii:

Dacă v-au plăcut fotografiile și acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews:

Locuri de muncă în Germania. O firmă oferă și alocație pentru copiii angajatului
Ai spirit de meșter? Cele mai avantajoase oferte la unelte de la eMag
Reduceri eMAG la laptopuri. Top 5 oferte