Cum a evoluat chirugia estetică. De la dezastrul parafinei la tehnicile de astăzi

Primele operații estetice în adevăratul sens al cuvântului au avut loc în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Rezultatele: deseori dezastruoase. Această ramură a medicinei a evoluat enorm, iar acum șansele unei operații estetice reușite sunt foarte mari. Medicilor le rămâne însă o provocare: să reușească să le explice pacienților ce înseamnă cuvântul ”suficient”.

Era 1895 când un doctor german pe nume Vincenz Czerny încerca pentru prima dată corectarea sânilor unei femei. Folosind grăsime colectată dintr-o formațiune benignă din zona lombară a unei paciente, medicul a reușit să corecteze asimetria sânului din care tocmai extrasese o tumoră. Însă, patru ani mai târziu, un doctor pe nume Robert Gersuny a intrat în istorie cu o serie de intervenții dezastruaoase. Tehnica folosită: injectarea de parafină în sânii doamnelor.

Parafina a fost folosită și pentru augmentarea buzelor, tot în jurul anului 1900. Și, ca și la sâni, ideea s-a dovedit una extrem de proastă. Buzele mai mari au fost mereu asociate cu un aspect seducător, atrăgător. Iar, în 1960, doamnele cu dare de mână au început să apeleze la operațiile ce presupuneau injectare de silicon lichid. 30 de ani mai târziu, tehnica avea să fie abandonadă brusc, din cauza temerilor – nefondate, avea să se dovedească ulterior – că silicon ar avea efecte negative asupra stării generale de sănătate a individului.

Însă, înainte ca siliconul lichid să devină istorie în privința tehnicilor de augmentare a buzelor, o altă metodă a început să câștige teren: injectarea de colagen bovin. Acest colagen a încântat doamnele si a reprezentat un standard, însă tehnica avea și minusurile sale. 1. Efectul de mărire nu dura foarte mult. Și 2. Înainte de injectare, pacientele aveau de trecut un test de alergie, care însemna trei săptămâni de așteptare până la injectare.

Pe fondul acestor minusuri ale tehnicilor sus amintite, a apărut o nouă metodă. Medicii au început să apeleze la injecții cu acid hialuronic, cei mai populari dintre acizi fiind Restylane și Juvederm.

”Revoluția” din anii ’60

În ceea ce privește implantul mamar, medicii au improvizat cât se putea după dezastrul cu parafina. Proteze din fildeș, globuri de sticlă, cauciuc, chiar formațiuni de lână, diverși bureți (printre care și cei din spumă de poliuretan, acea spumă pe care o folosim pentru fixarea geamurilor) au fost printre cele mai încercate metode de mărire a sânilor.

Potrivit statisticii medicale, în anii ’50 și ’60 circa 50.000 de femei au apelat la primele injecții cu silicon pentru mărirea sânilor. Însă, injecțiile s-au dovedit periculoase, iar multe dintre femei au fost nevoite să recurcă la mastectomie (pierderea unuia sau a ambilor sâni).

În 1961, doi chirurgi americani, Thomas Cronin și Frank Gerow, au produs prima proteză din silicon, umplută cu silicon-gel. Prima astfel de operație a fost realizată în 1962. Doi ani mai târziu, proteza din silicon era concurată de implantul cu soluție salină, creată de laboratoarele franceze Arion.

În prezent, acestea sunt cele mai folosite metode de augmentare a sânilor. Pacientele care urmează o procedură de lifting mamar (ridicare a sânilor), aleg deseori și să își mărească și să își întărească sânii prin operația de mărire cu implant cu silicon sau soluție salină.

Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.