„Case și oameni din București”. Ce șanse mai are Bucureștiul vechi de a rămâne vechi și nu o amintire

Bucurestiul_Vechi_Calea_Victoriei
Calea Victoriei / Foto: Wikimedia Commons

Istoricul Andrei Pippidi și-a lansat la începutul acestei săptămâni cartea „Case și oameni din București”, în două volume. Apărută la Editura Humanitas, lucrarea cuprinde articolele scrise pentru revista săptămânală „Dilema Veche”, în rubrica sa „SOS București”. Lansarea a fost însoțită de o discuție despre șansele Bucureștiului vechi de a rămâne vechi și nu o simplă amintire.

Istoricul a explicat că, dincolo de stilurile arhitecturale și de importanța estetică a caselor bucureștene, el a fost interesat mai ales de „viața care a fost trăită înăuntru, de oamenii de amintirea cărora se leagă aceste clădiri” . Ceea ce îl frământă, a continuat el, este restituirea unui trecut omenesc – al familiei, al societății – înainte de interesul pe care aceste case pot să-l aibă pentru un profesionist al arhitecturii.

Invitat la lansare, arhitectul Nicolae Lascu, fost prorector al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, a declarat că, prin scrierile sale, Andrei Pippidi a încercat să restituie o memorie a orașului, memorie „aflată mereu în pericol, poate mai mult decât înainte de ’89”. Lumea nesfârșită și fascinantă a locuitorilor caselor – cei care stabileau legătura cu partea fizică a orașului – este acum pusă la grea încercare, a arătat Lascu: „Cartea poate naște un anumit pesimism vizavi de viitorul orașului, orașul ce dispare prin reaua-voință a unora”.

Multe dintre articolele apărute în „Dilema Veche” au fost scrise „la cald”, atunci când o clădire dispăruse deja sau era în pericol iminent de a fi demolată din cauza unor erori legislative sau a unor proiecte fanteziste, a continuat el.

Case și oameni din București

case_si_oameni_andrei_pippidi
Foto: Editura Humanitas

În timpul discuției, arhitectul Șerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, a atras și el atenția asupra degradării orașului, aflat în pericol de a-și pierde identitatea.

„Suntem persoane schizofrenice ce acasă-și împărtășesc idei intime puțin ortodoxe față de directivele conducerii orașului, iar în instituții ne schimbăm părerea pentru că trendul este altul. Andrei Pippidi nu face asta. Cartea lui este o contrapondere la multe acțiuni ce se desfășoară în jurul nostru și cărora trebuie să le facem față în fiecare zi”, a spus Sturdza.

„Când n-ai construit tu, e ușor să dărâmi! Vedem asta pretutindeni în jurul nostru. Lipsa de orice respect sau milă față de munca celor dinaintea noastră. Nu știu dacă e o trăsătură distinctivă a „omului nou”,dar s-a accentuat în ultima vreme. S-a întrecut măsura! Lăcomia celor care cumpără casele vechi ca să ridice pe terenul încă ocupat de ele etaj peste etaj, și la fiecare dintre aceste etaje de metal, beton și sticlă birouri de închiriat sau locuințe de vândut scump, nu mai are răbdare. Numai Dumnezeu știe câte case din București sunt părăsite și lăsate să se macine în mizerie. Uneori este un mod de a pregăti demolarea, așa cum câte un ticălos prinde pică pe copacul care-și scutură frunzele în curtea lui și atunci îi toarnă acid sulfuric la rădăcină pentru a primi, după ce s-a uscat, aprobarea să-l taie.și distrugerea arborilor trebuie socotită o crimă împotriva orașului nostru, dar, în privința caselor, situația e prea gravă ca să fie expediată în câteva rânduri”, Andrei Pippidi în „Case și oameni din București”.

Poţi cumpăra online cartea lui Andrei Pippidi, „Case şi oameni din Bucureşti” de AICI.