„O bibliotecă bună nu va fi niciodată prea ordonată, nici prea prăfuită, întrucât întotdeauna va fi cineva în ea, luând cărți de pe rafturi și stând până târziu să le citească”, spunea Lemony Snicket.
„Un cititor trăiește o mie de vieți înainte de a muri. Cel care nu citește niciodată trăiește doar una”, spunea George R.R. Martin.
Iar în „Mândrie și prejudecată”, a lui Jane Austen, scrie că „nu există plăcere mai mare decât cititul! Cât de repede cineva se plictisește de orice alt lucru cu excepția unei cărți! Când voi avea propria mea casă, mă voi simți mizerabil dacă în ea nu se va afla o bibliotecă excelentă”.
În acest articol vă prezentăm cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, pentru a ști ce să alegi mai întâi din bibliotecă sau ce să adaugi. În fiecare săptămână adăugăm câte cinci cărți la acest articol și așteptăm și propunerile voastre.
Divina comedie. Dante Alighieri. Dante a inceput sa scrie Divina comedie catre anul 1307 sau inainte de exil. El si-a intitulat capodopera Commedia Atributul de divina i-a fost acordat poemei de catre marele prozator Italian Giovanni Boccaccio, primul lector public al operei dantesti, ca un omagiu datorat extraordinarei, supranaturalei ei frumuseti artistice. Divina Comedie are drept centru al lumii istorice si al celei fantastice aflate in simbiografie psihologica, cel mai sincer poem din cate au fost scrise vreodata, sinteza intregii vieti anterioara a lui Dante. In vastul ei creuzet se topesc amintirile si evenientele prezente, durerile si iluziile, iubirea si ura, inalta cunoastere a lumii, experienta umana, intreaga viata a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, in indelungata lui ratacire in Italia. Divina Comedie este impartita in trei cantice: Infernul, Purgatoriul si Paradisul iar fiecare cantica este impartita in treizeci si trei de canturi. Purgatoriul este o alta ipostaza a personalitatii umane care se indreapta spre zorile iradiate ale Renasterii. Lumea lui este strabatuta de filonul melancoliei, nou sentiment in poezia lumii. Prezenta omului Dante, viu in lumea stelelor, a dus la reprezentarea umana a divinitatii.
Se găsește: Ediție tipărită
Don Quijote de la Mancha. Miguel de Cervantes. „«Norocul ne calauzeste pasii mai bine decit ne-am putea noi dori, caci ai in fata, prietene Sancho Panza, o priveliste care ne descopera treizeci si mai bine de uriasi, nemasurat de mari, cu care am de gind sa ma lupt si sa le fac la toti de petrecanie, si ce-om lua de la ei drept prada sa ne fie cheag imbogatirii; ca-i batalie dreapta, si inseamna sa-l slujesti pe Dumnezeu daca stingi saminta lor afurisita de pe fata pamintului.» «Ce uriasi?» zise Sancho Panza. «Acestia pe care-i vezi», raspunse stapinul sau, «acestia cu brate cit toate zilele, ca sint unii la care masoara cit doua leghe». «Ia seama, Luminatia Ta», i-o intoarse Sancho Panza, «ca astia care se vad aicea nu-s uriasi, ci mori de vint, iar ceea ce iei dumneata drept brate sint aripile, care, invirtite de vint, misca pietrele morii». «Se vede cit de colo», raspunse don Quijote, «ca nu prea esti citit cind e vorba de aventuri cavaleresti; sint uriasi, si daca ti-e frica de ei, sterge-o de-aici si pune-te pe rugaciuni, cit timp m-oi inclesta eu cu ei in lupta crincena si defel dreapta».” – Miguel de Cervantes
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Numele trandafirului. Umberto Eco. Un bestseller mondial, un român revăzut de autor după treizeci de ani, care cu siguranță trebuie trecut pe lista de cărți pe care să le citești într-o viață. Deopotrivă român poliţist şi parabolă despre adevăr văzut din perspectiva teologică, filosofică, scolastică şi istorică, Numele trandafirului a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater şi F. Murray Abraham în rolurile principale. În anul 1327, într-o mănăstire izolată de lume, călugării sunt pe cale de a fi învinuiţi de erezie. Singură lor speranţa este ajutorul unui faimos franciscan, fratele Guglielmo. Când lucrurile par să se limpezească între zidurile misterioasei abatii, călugării încep să moară unul după altul.
Că să descopere asasinul, înţeleptul călugăr, alături de ajutorul sau, Adso, se afundă că un adevărat detectiv în simboluri secrete şi manuscrise codificate şi aproape îşi pierde viaţă în culoarele labirintice ale mănăstirii. „Evul Mediu a rămas, dacă nu meseria mea, hobby-ul meu – şi tentaţia constanţa – şi îl văd în toate, transparind în lucrurile de care mă ocup, care nu par medievale şi totuşi sunt.” – Umberto Eco
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Pe drum. Jack Kerouac.Pe drum, romanul cel mai cunoscut al lui Jack Kerouac, este considerat o Biblie a Generaţiei Beat și cu siguranță trebuie să fie pe listă de cărți pe care să le citești într-o viață. Incluzînd numeroase elemente autobiografice, cartea a atras atenţia asupra unui mod de viaţă specific, pe care prozatorul şi poetul american l-a transformat astfel într-o eticheta a unei epoci, alături de alţi scriitori de prestigiu, colegi de Generaţie Beat: Allen Ginsberg, William Burroughs, Lawrence Ferlinghetti (editorul lor din New York, el însuşi un poet apreciat). Romanul este, în acelaşi timp, o descriere a Americii anilor 50 şi a generaţiei amintite, obsedată de exprimarea libertăţii individuale, aflată într-o căutare frenetică a adevărurilor supreme, indiferent de mijloacele folosite. De la călătorii iniţiatice la sex şi droguri, Pe drum are multe accente autobiografice, personajul principal, Dean Moriarty, fiind un alter ego al lui Neal Cassady, figura emblematică a Generaţiei Beat. „Pe drum reprezintă un moment istoric: este cea mai frumoasă, cea mai limpede şi cea mai importantă declaraţie a generaţiei pe care Kerouac însuşi a numit-o Generaţia Beat şi care s-a încarnat în el.” (The New York Times)
Se găsește: Ediție tipărită
Război şi pace. Lev Nikolaevici Tolstoi. Capodoperă „Război şi pace”, care cu siguranță trebuie inclusă pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, zugrăveşte situația întregii societăţi ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural-istorice.
Jean Thieulin: „Război şi pace a avut o geneza agitată şi poartă amprenta creatorului sau sfâşiat fără încetare de tendinţe conflictuale. Romanul a devenit terenul de manifestare a zbuciumului interior, a cărui evoluţie, opunând mereu esenţialul artificialului, va substitui realul şi viziunea exterioară cu părerea subiectivă şi rezultatul viziunii interioare. Fidel propriilor exigenţe, Tolstoi a făcut din Război şi pace o capodoperă a literaturii universale, imprimându-i un caracter profund uman.“
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Crimă şi pedeapsă. Fiodor Dostoevski. „Crimă şi pedeapsa este povestea unei idei, pe care o întruchipează, pro şi contra, toate personajele cărţii şi nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare, înfrângând obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecăţi umanitariste, a aleşilor ce dispun în voie de inertul material uman, a conducătorilor cu drepturi nelimitate şi subjugând pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a forţei neîndurătoare căreia trebuie toţi să i se supună fără să crâcnească, ideea cezarismului, ideea napoleoniană, ideea supraomului!” (Ion Ianoşi)
„O fiinţă superioară are oare dreptul să săvîrşească o crimă dacă această este în folosul întregii umanităţi?” – iată întrebarea care îl macină necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric şi mizantrop, în ceasurile lungi de meditaţie din odaia să strîmtă de la mansardă. Sub presiunea sărăciei cumplite, a însingurării şi a sentimentului de zădărnicie a tuturor aspiraţiilor sale, această teorie îndrăzneaţă este pusă peste noapte în aplicare, ducînd la un asasinat de o sălbăticie care zguduie întreg oraşul Sankt Petersburg. Dostoievski analizează cu intuiţia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendulările sale lăuntrice între bine şi rău, raţional şi iraţional, psihologia ucigaşului şi a anchetatorului, avansînd în final posibilitatea mîntuirii prin iubire, umilinţă şi jertfă de sine.
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Muntele vrăjit. Thomas Mann. O capodoperă a literaturii secolului XX, Muntele vrăjit strânge într-o adevărată frescă intelectuală toate forţele ce acţionează asupra omului modern. Thomas Mann descrie în romanul sau societatea europeană de dinainte de Primul Război Mondial, o lume bolnavă ce se îndreaptă către o catastrofă. Autorul spune despre cartea să că potrivit modului în care este construită, compoziţia ei face că plăcerea lecturii să fie mai profundă şi mai mare atunci când este citită pentru a două oară.
Se găsește: Ediție tipărită
Iliada şi Odiseea. Homer. Odiseea, că şi Iliada, cealaltă epopee celebra a Antichităţii, au fost atribuite unui singur poet — Homer, un rapsod din Ionia, o regiune în Asia Mică, ce a trăit în a două jumătate a secolului al VIII-lea i.H. Homer a preluat în epopeile sale tradiţii, fragmente şi motive din vechi cântece populare şi din mituri. Peregrinările iscusitului Odiseu (Ulise), de la cucerirea Troiei până la reve-nirea să în Itaca, prin ţinuturile fantastice, întâlnirile cu personajele miraculoase (Circe, Sirenele, Ciclopul, Polifem), înfruntările cumplite converg toate către un final dramatic — uciderea petitorilor Penelopei dar un final care redă credinţei nestrămutate şi dragostei valoarea lor perenă!
Se găsește: Ediția tipărită
Demonii. F.M. Dostoievski. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. „Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate care este constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze.” Harold Bloom
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Anna Karenina. Lev Tolstoi. „Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar măreţia lui se datorează calităţii rare de a se adapta la statura noastră, la ritmul nostru. Proză lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi, iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră că trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii.” (Vladimir Nabokov)
În romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăţi, zugrăveşte descompunerea modului de viaţă patriarhal, distrugerea instituţiei familiei. Receptării lumii de către o conştiinţa individuală şi raţionalistă, scriitorul îi opune valoarea în sine a vieţii, în infinitul, în nestatornicia haotică şi în concreteţea ei reală, manifestîndu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul îi aparţine lui Dmitri Merejkovski).
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
De veghe în lanul de secară. J.D. Salinger. Situată de ani de zile în topul preferinţelor cititorilor din România și care cu siguranță trebuie inclusă pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, cartea De veghe în lanul de secară continuă să fie, la peste cincizeci de ani de la apariţie, cartea de căpătîi a adolescenţei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, şi ai căror părinţi s-au născut, probabil, în aceeaşi perioada că şi romanul, e că trec prin aceleaşi episoade, angoase şi mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu folosea atît de des cuvîntul „cool” şi nu naviga pe Internet. Iar cînd simţea nevoia s-o sune pe faţă de care era îndrăgostit, ori renunţă, pentru că nu avea chef, ori intră în prima cabina de telefon.
Problemele lui rămîn însă, şi chiar şi modul în care sînt rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuşi a avut romanul un succes atît de uimitor, în toată lumea şi, deja, de atîţia ani. În fond, nu e singură carte care-şi păstrează prospeţimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur şi simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atît. Alăturaţi-va milioanelor de tineri care au citit-o şi veţi înţelege.
Se găsește: Ediția tipărită
În căutarea timpului pierdut. Marcel Proust. Lucrul cel mai surprinzător pe care-l oferă artă lui Proust este faptul că o atitudine spirituală atât de excepţională, o optică şi un stil atât de nou s-au realizat într-o materi retrospectivă din toate punctele de vedere. Efortul de a readuce în prezent existenţa noastră dispărută, căutarea timpului pierdut, iubirea pentru o tradiţie care cuprinde atât cultură spirituală, cât şi viaţă socială, atât mediul, cât şi clasa, toate acestea arată că opera lui Proust este legată de trecut. Este o legătură voită. Nimic nu este mai departe că această artă de înfăţişările, manierele şi mâniile unui modernism estetic.
Se găsește: Ediția tipărită
„Bătrânul şi marea”. Ernest Hemingway. Microromanul Bătrînul şi marea, care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, i-a adus lui Hemingway premiul Pulitzer în Statele Unite şi a contribuit în mod hotărâtor la acordarea premiului Nobel în anul imediat următor. Succesul copleşitor al cărţii se datorează atât stilului direct şi concis, ce reprezintă marca stilistică definitorie a lui Hemingway, cât şi poveştii în sine, profundă, emoţionantă şi încărcată de semnificaţii. Bătrînul şi marea relatează trei zile din viaţă unui pescar cubanez pe nume Santiago, care timp de aproape trei luni nu prinde nici un peste. Urmărit de ghinion, el iese departe în larg, iar de dată această momeala aruncată de el atrage cel mai mare peste care a fost văzut vreodată, care însă nu se va lasă prins fără lupta.
Felul în care Hemingway descrie confruntarea, dar şi relaţia dintre Santiago şi ucenicul sau fidel, singurul care nu-şi pierde încrederea în el, fac din Bătrânul şi marea o capodoperă perenă a literaturii universale, a cărei bogăţie de sensuri se ascunde sub o poveste limpede, simplă şi cuceritoare.
Se găsește: Ediția tipărită
Cărți pe care trebuie să le citești într-o viață
Maestrul și Margareta. Mihail Bulgakov. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. În plină epoca stalinistă, în care raţiunea exclude orice intervenţie a supranaturalului, Moscova e răscolită de isprăvile unui magician şi ale acoliţilor săi, un motan negru şi-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviţi pentru păcatele ascunse. Retras fără speranţa într-un sanatoriu, autorul unui român monumental, acum ars, despre viaţă în vremea lui Pilat din Pont, îşi trăieşte deznădejdea amoroasă, căci nu-şi vede viitorul alături de frumoasă lui iubita, Margareta.
Într-o altă vreme, Pilat din Pont îngăduie scârbit execuţia lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi că Iisus, şi-l blestemă înciudat pe preotul Caiafa cel ticălos. Totul îşi găseşte însă reparaţie în lumea drăcească, „cu cinci dimensiuni“, a lui Bulgakov: maestrul îşi revede iubirea pierdută, pe Margareta, dar şi romanul, căci „manuscrisele nu ard“; Iuda, trădătorul lui Yeshua, îşi pierde argintii şi viaţă, iar lumea moscovită putridă îşi primeşte lecţia.
Se găsește: eBook/Ediția tipărită
Dragostea în vremea holerei. Gabriel García Márquez. În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţă îţi rezervă uneori surprize. La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţă lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai. (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirmă acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică.
Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţă femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansă unui nou început? Dragostea în vremea holerei, una dintre cele mai frumoase şi mai tragice poveşti de dragoste din literatură universală, a fost ecranizată în 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind făcută de scenaristul Ron Harwoord, câştigător al Premiului Oscar şi al Globului de Aur.
Se găsește: Ediție tipărită
Străinul. Albert Camus. Două române celebre conţine această carte, alături de o serie de mici bijuterii narative, numite povestiri, toate ale unui autor care i-a fermecat până şi pe sfincşii care acordă premiul Nobel… „Străinul“ descrie o crimă şi goliciunea omului în faţă unei situaţii absurde. „Ciumă“ – o parabolă perfectă, complexă, a solidaratatii umane în faţă nenorocirii. „Căderea“ – un monolog absurd al unui individ care trăieşte fără speranţa. „Exilul şi împărăţia“ – un univers în care graniţa dintre ficţiune şi realitate nu e vizibilă, ceea ce face cu atât mai atrăgătoare lectură.
Se găsește: Ediție tipărită
O mie nouă sute optzeci și patru. George Orwell. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. Cea mai cunoscută viziune distopica a lumii viitorului, romanul (scris în 1949), care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, este tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare a fi fost abolită.
Epurările şi evaporările au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasă „nouvorba“, o limba mecanicistă care completează imaginea de lume ordonată ştiinţific. În imperiul fricii absolute şi sub ochii necruţători ai Fratelui cel Mare, libertatea individuală a fost pe vecie eradicată.
Se găsește: eBook/Ediție tipărită
Cărți pe care trebuie să le citești într-o viață
Mizerabilii. Victor Hugo. Mizerabilii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului al XIX-lea, , care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, urmăreşte viaţa şi interacţiunile dintre mai multe personaje pe o perioadă de douăzeci de ani, începând cu anul înfrângerii finale a lui Napoleon. Concentrându-se asupra aventurilor protagonistului său, fostul puşcăriaş Jean Valjean, care caută să se îndrepte, să-şi răscumpere greşelile din trecut prin fapte bune, romanul examinează impactul social al acţiunilor acestuia. Se analizează natura binelui şi a răului, a legii, într-o poveste care înfăţişează istoria Franţei, arhitectura Parisului, politica, filozofia morală, justiţia, religia şi diferitele tipuri ale iubirii romantice.
Se găsește: Ediție tipărită
Fraţii Karamazov. F.M. Dostoievski. Fraţii Karamazov, ultimul şi cel mai complex român al lui Dostoievski şi în acelaşi timp o chintesenţa a experienţei sale de viaţă, este povestea a patru fraţi şi a unui paricid. Fiecare dintre cei patru întruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai în vârstă, reprezintă senzualitatea pătimaşă; Ivan este intelectualul, raţiunea; Aleksei (Alioşa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale şi al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui sau şi dedicat sofismului, ceea ce îl va duce în final la sinucidere. Moartea neaşteptată a tatălui, moşierul Feodor Pavlovici Karamazov – zgârcit, amoral, desfrânat – aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi, deoarece fiecare dintre ei are motive întemeiate pentru a-i dori dispariţia, şi da naştere la numeroase teorii, culminând cu un proces. În cele din urmă, soarta se dovedeşte potrivnică şi forţele destinului îi doboară pe Karamazovi, în vieţile lor împletindu-se tragedia, spaimele, atrocităţile, ura şi obsesiile.
Se găsește: Ediție tipărită
Procesul. Franz Kafka. Fraţii Karamazov, ultimul şi cel mai complex român al lui Dostoievski şi în acelaşi timp o chintesenţa a experienţei sale de viaţă, este povestea a patru fraţi şi a unui paricid. Fiecare dintre cei patru întruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai în vârstă, reprezintă senzualitatea pătimaşă; Ivan este intelectualul, raţiunea; Aleksei (Alioşa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale şi al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui sau şi dedicat sofismului, ceea ce îl va duce în final la sinucidere. Moartea neaşteptată a tatălui, moşierul Feodor Pavlovici Karamazov – zgârcit, amoral, desfrânat – aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi, deoarece fiecare dintre ei are motive întemeiate pentru a-i dori dispariţia, şi da naştere la numeroase teorii, culminând cu un proces. În cele din urmă, soarta se dovedeşte potrivnică şi forţele destinului îi doboară pe Karamazovi, în vieţile lor împletindu-se tragedia, spaimele, atrocităţile, ura şi obsesiile.
Se găsește: ediție tipărită
Livada de vișini. A.P Cehov. „Cum o să ne trăim viaţă asta? Ce o să ni se mai întâmple? Când le citeşti în cărţi, toate ţi se par învechite, de parcă le-ai fi ştiut de când lumea, dar când iubeşti tu însuţi, îţi dai seama că nimeni nu ştie nimic! Că fiecare trebuie să hotărască singur pentru el. Dragile mele… scumpele mele surioare… Acum v-am spus tot… acum o să tac… Voi grai numai că nebunul lui Gogol: Tăcere, tăcere!…” (A.P. Cehov)
ANTON PAVLOVICI CEHOV, una dintre figurile marcante ale literaturii ruse a secolului XIX, s-a născut la 17/29 ianuarie 1860, în oraşul Taganrog. Între anii 1867 şi 1879 face studii primare şi secundare în oraşul natal, manifestând o puternică pasiune pentru teatru şi scris. În 1879, cu o bursă primită din partea primăriei oraşului Taganrog, se înscrie la Facultatea de Medicină a Universităţii din Moscova, pe care o absolvă în 1884. Între timp, pentru a-şi ajută familia, care întâmpina mari dificultăţi financiare după falimentul afacerii tatălui, începe colaborarea cu câteva reviste umoristice, unde publică schiţe, povestiri, anunţuri, reclame şi parodii. În 1884 îi apare prima carte, Basmele Melpomenei, ce reuneşte un număr de şase povestiri. Urmează În amurg (1887) şi prima să piesă de teatru, drama Ivanov, reprezentată în premieră pe 5 octombrie 1887, la Moscova. În 1889, la Sankt Petersburg, apare volumul Copiii. Povestiri de Anton Cehov.
În 1890 întreprinde un voiaj pe insula Sahalin, pentru recenzarea populaţiei, iar acesta devine sursă de inspiraţie pentru volumul Insula Sahalin, publicat în 1893, în câteva numere ale revistei Russkaia Misl. În 1896 are loc premieră piesei Pescăruşul, urmată de Unchiul Vanea (jucată pentru prima dată în 1899), Trei surori (cu premieră pe 31 ianuarie 1901) şi Livada de vişini (reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904). Încă din timpul vieţii i se tipăreşte ediţia de Opere, apărută în zece volume, între anii 1899-1902. Grav bolnav de tuberculoză, se stinge în staţiunea Badenweiler din Germania, pe 2 iulie 1904, la vârstă de patruzeci şi patru de ani.