Organizaţia Save The Children a făcut un top al statelor în care este cel mai bine să îţi creşti copiii. Norvegia este pe primul loc. Tot fruntaşă e şi la topul „cele mai bune condiţii de trai”. Încercăm să explicăm de ce, folosindu-ne de un roman şi de un eveniment recent.
Un norvegian trăieşte cu şapte ani mai mult decât un român
Primul răspuns trebuie căutat în stabilitatea financiară. Norvegia încă profită serios de pe urma importantelor rezerve de petrol şi gaze naturale descoperite în largul coastei novegiene în anii 60. Resurse neîmpărţite cu nimeni, de vreme ce norvegienii au decis, prin referendum, să nu adere la Uniunea Europeană. Cu aceşti bani, nivelul de trai al oamenilor a crescut, însă nordicii au avut mare grijă de educaţie şi cercetare.
În Norvegia, practic nu există copii neşcolarizaţi, iar programele de cercetare din ultimii ani au atras mii de cercetători străini, printre care şi destui români. Un alt detaliu important este cel al speranţei de viaţă. Potrivit datelor oficiale, un norvegian trăieşte, în medie, 80,8 ani. În România, de exemplu, speranţa de viaţă este de doar 73,3 ani.
Cum apare societatea norvegiană într-un roman realist
Detalii despre viaţa norvegiană poţi afla, cel mai bine, citind literatură nordică. Recent, mi-a căzut în mână o carte inclusă în urmă cu câţiva ani în Colecţia Cotidianul, semnată de Anne Birkefeldt Ragde.
„Plopii din Berlin”, căci despre acest volum vorbim, nu tratează, desigur, societatea norvegiană în ansamblu. Însă, citind-o, nu poţi să nu fii impresionat de cât de organizată este ţara nordică de care vorbim în acest articol.
Numele ciudat al romanului, ce te face să crezi că acţiunea are loc în Germania, este motivat de un drum cu plopi plantaţi de armata nazistă în apropierea unui oraş norvegian, înaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea prezintă portretul unei familii destul de ciudate, în care fraţii – un agricultor, un administrator de firme de pompe funebre şi un designer de vitrine de prezentare, ultimul fiind şi gay – se strâng laolaltă în urma unui eveniment nefericit în familie.
Agricultorul, distribuţie asigurată şi respect pentru animale
Să vorbim întâi de fratele agricultor. Acesta a ales să traiască, modest, în casa părintească. Are o fermă de animale, iar statul îi subvenţionează munca. În plus, rezultatul muncii sale – carnea de la porc, de exemplu – pot fi valorificate la preţ rezonabil.
Din rândurile romanului, mai reţinem că, aproape în fiecare seară, agricultorul are un obicei din a-şi ţine documentaţia la zi, pentru a respecta rigorile impuse de Fisc şi alte autorităţi ale statului, care vin periodic în control.
Tot la acesta, surprinde dragostea pe care o manifestă pentru animale şi, mai ales, munca lui neobosită de a le asigura animalelor sale condiţii cât mai bunde de viaţă.
Îmbălsămătorul – corect cu statul şi om cu simţul datoriei
Al doilea dintre fraţi are o mică firmă de pompe funebre. Din nou, se poate observa acel respect pentru litera legii, dar şi modul onest în care bărbatul alege să-şi facă datoria.
El ştie că grija lui este să ia povara înmormântării de pe umerii familiei îndoliate, iar onorariul şi-l merită numai dacă reuşeşte să îşi atingă scopul.
În fine, designerul de vitrine de prezentare trăieşte la capitală, iar relaţia sa homosexuală cu un jurnalist este privită cu destulă detaşare în mediul lor. În schimb, nu la fel consideră Margido, fratele cu firma de pompe funebre.
Deşi libertin, designerul este şi el un tip social, care îşi preţuieşte munca şi are destulă maturitate pentru a servi drept prieten şi confident nepoatei sale, fiica fratelui agricultor, venită în vizită la tatăl ei.
Bugetar norvegian, la două zile după cazul Breivik: „Suntem OK”
Chiar şi după o tragedie cum a fost celebrul caz „Breivik”, în care un terorist a ucis zeci de elevi norvegieni pe o insulă, locuitorii au reacţionat exemplar. După ce şi-a exprimat condoleanţele pentru familiile victimelor, premierul Jens Stoltenberg a avertizat populaţia să nu se lase copleşită de teroare.
La două zile după tragedie am sunat în Norvegia pentru a cere câteva date despre locurile de muncă pentru străini disponibile în această ţară. Funcţionarul – Åsmund Eide, de la Directoratul Norvegian pentru Emigrare – deosebit de interesat să mă ajute, mi-a oferit situaţia acestor locuri de muncă disponibile. Apoi, l-am întrebat, din curiozitate, care e starea în ţară după acest eveniment. „Suntem OK, mergem mai departe, avem treabă de făcut”, a fost reacţia lui Eide.
FOTO: Mariamichelle/Pixabay.com
