Alexandra Furnea, o tânără care s-a aflat în clubul Colectiv și care ulterior a fost internată la Spitalul de Arși din Bucureşti, a povestit pentru postul de televiziune Digi24 coșmarul prin care a trecut în acest spital de stat.
Chiar și la doi ani de la tragedie, Alexandra încă este vizibil afectată de indiferența și de lipsa de profesionalism de care au dat dovadă unii dintre medicii spitalului. În plus, la unele dintre procedurile extrem de dureroase la care a fost supusă nici măcar nu a fost anesteziată.
„S-au întâmplat atât de multe lucruri cumplite pe care mi-e foarte greu să mi le amintesc, mi-e dificil să izolez doar câteva momente. Dar cele care mi-au rămas întipărite în minte şi în suflet sunt câteva foarte bine delimitate. Unul dintre ele a avut loc atunci când s-a încercat montarea unui cateter venos central pe viu. Am fost dusă pe picioare, seara târziu, în blocul operator, în sala de operaţii, întinsă pe spate. Anestezistul se lăuda că poate să monteze pe viu cateterul pentru că a făcut asta şi femeilor însărcinate şi durează doar câteva minuţele. A ajuns să dureze peste o oră pentru că acest medic nu a reuşit nicicum să îmi găsească vasul de sânge pe care îl căuta.
M-a înţepat cu acelaşi ac de nenumărate ori în diverse locuri din zona gâtului, în zona claviculei. Auzeam mereu ţâţâituri şi zgomote de dezaprobare pe care le scoteau asistentele sau chiar și medicul. La un moment dat când nu am mai rezistat psihic… am stat cuminte cât am putut, că mi se spunea că trebuie să stau cuminte… dar la un moment dat când nu am mai putut am început să plâng şi să cerşesc un sedativ. Mi s-a spus că trebuie să mai suport pentru că nu mai durează foarte mult.
Apoi, într-un final, a fost chemat anestezistul-şef care a venit destul de deranjat de situaţie. Mi-a luat, mi-a înşfăcat mai degrabă capul, mi l-a întors brutal pe partea cealaltă, eu fusesem operată recent la cap, mi se puseseră grefe, am scâncit de durere, i-am spus că mă doare foarte tare, mi-a spus că nu mă doare nimic și să tac.
Apoi, el insista să îmi introducă în partea cealaltă cateterul, dar eu eram arsă pe zona respectivă și era absolut imposibil. Apoi au revenit la partea dreaptă”, a povestit Alexandra pentru Digi24.
„La un moment dat a fost chemată o anestezistă, o doamnă care a intrat în sala de operație. Eu deja aveam câmpul steril pus peste faţă, așa încât nu vedeam mare lucru şi nici ea nu mă vedea la chip. S-a uitat la ac, a spus: „voi cu ăsta aţi încercat să montaţi?” I s-a răspuns că „da”. A spus consternată: „nu vedeţi că acul ăsta este bont? Puteaţi să rupeţi ceva!”. Mi-am dat seama că nu este bine de sub câmpul acesta steril, dar tot nu am spus nimic. Mă simţeam neputincioasă şi mi-era şi foarte rău. Doamna doctor mi-a luat câmpul steril de pe faţă şi a întrebat dacă eu am fost trează în tot acest timp. A fost aşa o linişte generală în sală. Mi s-a părut ireal că se poate întâmpla aşa ceva într-un spital dintr-o ţară civilizată, să te chinuie în felul asta, fără niciun fel de milă faţă de suferinţele tale.
Fără un pat ca lumea în care să poţi să te odihneşti, fără un protocol care să îţi aline durerile, doar tu cu suferinţa ta şi cu gândul acela cumplit că mulţi alţii asemenea ţie, care îţi sunt prieteni, nu o să scape cu viaţă din așa ceva. Nu pot să se trezească şi să spună asta am păţit, uite mama, de asta am murit şi cred că au nevoie de cineva care să vorbească pentru ei aşa încât să nu se mai întâmple aşa ceva niciodată în niciun spital din România.
Nu e de mirare că ne-am infectat. Ceea ce este trist este că am fost mințiți în legătură cu aceste infecții. Au fost şi medici oneşti la Spitalul de Arşi care au recunoscut că e o problemă cu infecțiile. Medicii care au minţit, care nu au recunoscut că există o problemă, care au refuzat donaţii de paturi pentru că aşa cum spunea fostul ministru Bănicioiu aveam de toate şi condiţii ca în Germania, acei medici sunt complici la crimă şi au pe mâini, din păcate, mi-e greu să o spun, sângele celor care s-au stins fără să aibă șansa să se trateze în condiţii umane”, a mai spus tânăra.
