Fostul mare comentator sportiv Cristian Țopescu s-a stins din viață marți, la vârsta de 81 de ani, după ce, în urmă cu o săptămână, fusese internat la Spitalul Elias.
Țopescu suferea de mai multe afecțiuni cronice, printre care și diabet.
Fostul cometator a petrecut 50 de ani din viață în Televiziunea Română, fiind reporter sportiv, realizator de emisiuni, comentator sportiv și director general adjunct al TVR.
Cristian Țopescu a fost, timp de un mandat, începând cu 2008, și senator de București.
Țopescu a comentat multe dintre marile performanțe ale sportului românesc din perioada comunistă, fiind tras pe linie moartă spre sfârșitul erei Ceaușescu, din cauza unor comentarii neagreate de putere. A revenit la microfon după Revoluție, iar ultimul meci de fotbal pe care l-a comentat a fost partida România – Suedia, din sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994.
În urma unui decret semnat de preşedintele României în octombrie 2016, colonelul în retragere Cristian Ţopescu a fost avansat la gradul de general de brigadă. El a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”. Cristian Țopescu a mai primit Ordinul Meritul Sportiv, Ordinul Olimpic Colanul de Aur şi Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
”Dacă ar putea da timpul înapoi, sunt sigură că ar face la fel, şi-ar da sufletul pentru profesia lui, pentru ţara lui, pe care n-a vrut niciodată s-o părăsească. Şi-a pus tot sufletul în ce-a făcut, acum sufletul lui e puţin obosit, dar iubirea noastră şi poate şi a multora dintre voi îl vor ajută să se ridice din nou. Medicii îi resuscitează trupul şi le sunt recunoscătoare, noi, doar prin gânduri bune, am putea să-i resuscităm sufletul. Sper încă într-o minune, dragii mei, încă mai sper!”, scria pe Facebook Cristina Ţopescu, fiica marelui comentator, în urmă cu câteva zile.
Cristian George Țopescu s-a născut la 26 martie 1937, în București și a fost licențiat al Institutului de Educație Fizică și Sport (1970).
A publicat peste 200 articole cu subiect sportiv în presa scrisă, precum și volumele „Steaua, performanță și prestigiu” (1988), în colaborare cu Octavian Vintilă, și „Fair play” (2003).
