Peste 20.000 de oameni au încălzit aseară, pentru ultima oară, bătrânul stadion ”Ion Oblemenco”, sanctuarul fotbalului oltean, dar nici nostalgia cronică a craiovenilor și nici pasiunea lor pentru alb și albastru nu se vor risipi odată cu demolarea arenei din Bănie.
Nu e un secret pentru nimeni că fotbalul craiovean trăiește în trecut. Legendele Craiovei Maxima (n.r. – supranume care nu lasă loc de compromisuri) sunt încă venerate, chiar dacă izbândele lor trăiesc doar în clipuri filmate în alb-negru și în amintirile celor mai bătrâni dintre olteni.
Tribunele ridicate în 1967 arată jalnic: multe scaune lipsesc, betonul e măcinat, iar bălți imense înconjoară stadionul. Prin micul acoperiș care ocrotește tribuna oficială și masa presei se strecoară picături de apă. Sunt rare indiciile că aici s-ar fi jucat meciuri care încă sunt povestite, la zeci de ani de la fluierul lor final.
Aseară, fotbalul s-a întors pe neașteptate la Craiova, învingând dezgustul și dezamăgirile recente și actuale. Oamenii s-au înghesuit într-o mare de fețe zâmbitoare la tribuna a doua și au îmbrățișat gardurile metalice și umede din apropierea tribunei întâi.
A fost înjurat arbitrul. A fost huiduită adversara. ”Studenții” au primit indicații verbale și nonverbale de la cei peste 20.000 de profesori în fotbal prezenți la meci.
Chiar dacă nu dispune de acustica arenelor moderne, un vuiet sălbatic a însoțit toate atacurile Universității, ca un ecou al îndemnurilor din trecutul atât de drag oltenilor. Nu există în România un stadion unde golul să fie mai prețuit.
Aseară, golul Universității n-a venit. În răcoarea începutului de decembrie, mii de voci au scandat din nou cu optimism ”Știința! Știința!”, dar oamenii lui Sorin Cârțu și Emil Săndoi au fost previzibili și lenți. Cu toate că n-au jucat mult mai slab decât campionii de la Steaua, ”alb-albaștrii” au arătat ca o echipă mediocră de provincie. Meciul a fost decis de un penalty – acordat cu ușurință de arbitrul Alexandru Tudor și transformat cu emoții de atacantul Raul Rusescu.
Steaua s-a calificat în semifinalele Cupei României, iar nervii oltenilor au dat în clocot – fenomen nelipsit la meciurile de pe ”Ion Oblemenco”, stadion numit după prima mare stea a Băniei, mort în urma unui infarct, departe de Craiova, dar aproape de fotbal, pe banca tehnică.
În ciuda micilor derapaje de la civilizație, partida a fost frumoasă. Ilie Balaci a dat lovitura de start, artificiile au luminat cerul întunecat al Craiovei, iar la final, mijlocașul Ionuț Târnăcop i-a dăruit tricoul său alb-albastru unui suporter care a trăit meciul de pe pista de atletism, din scaunul cu rotile.
Criza de identitate a noii echipe Universitatea a luat sfârșit aseară, odată cu stadionul unde au trăit și au fost venerați singurii zei ai Olteniei. Craiova a arătat că vrea să iubească iar fotbalul, să sufere pentru el și să îi ierte neajunsurile.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
