În anul cel mai rău al crizei economice, 2009, în timp ce ţările Europei Centrale şi de Est înregistrau scăderi economice dramatice, Polonia reuşea un remarcabil +2% la Produsul Intern Brut. Secretul acestei creşteri: fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru proiecte derulate în interes public.
Artur Tarasewicz, proaspăt numit secretar în cadrul Amabasadei Poloniei la Bucureşti, a inventariat reuşitele Poloniei în domeniul atragerii de bani europeni, săptămâna aceasta, cu ocazia lansării campaniei “Făcut de ONG” – o iniţiativă a Coaliţiei “ONG-uri pentru Fonduri Structurale” şi a Centrului de Resurse pentru participare publică.
“În 2009, jumătate din creşterea economică a Poloniei s-a datorat fondurilor europene”, şi-a început Artur Tarasewicz expunerea. Apoi a amintit, cu rigurozitate, că în perioada de finanţare 2007-2013 Polonia a avut alocate, din aşa-numitele fonduri de coeziune, nu mai puţin de 67 de miliarde de euro. Adică 20% din totalul fondurilor de acest tip puse la dispoziţie statelor membre.
“Povestea Poloniei este într-adevăr una de succes”, a admis, fără vreo urmă de îngâmfare, diplomatul polonez. Cum altcumva ar fi putut să descrie o situaţie în care PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, în câţiva ani, de la 45% la 60% din media UE?
Doamnă Udrea, luaţi lecţii!
Însă aceste performanțe nu au venit de la sine.
Polonia pusese la punct o reformă administrativ-teritorială în 1999, reuşind, după cum s-a exprimat Tarasewicz, “să schimbe atitudinea autorităţilor locale”. Nu s-a oprit aici. În 2005, guvernul de la Varşovia a creat un minister al Dezvoltării Regionale orientat către programarea şi implementarea proiectelor cu bani europeni.
Instituţia a atras specialişti pe care i-a plătit bine şi şi-a dezvoltat o reţea teritorială formată din 1000 de angajaţi. Astfel, în perioada 2004-2006, Polonia a reuşit, în mod aproape incredibil, să consume 100% din fondurile europene disponibile. “Chiar mai mult de 100% dacă luăm în considerare evoluţia cursului de schimb”, a menţionat Tarasewicz, scăpând de data aceasta un uşor zâmbet.
Diplomatul a conchis cu un alt exemplu al eficienţei poloneze: investiţiile în infrastructura rutieră. De când a avut acces la fondurile europene, Polonia a construit 600 de kilometri de autostrăzi şi drumuri express şi a refăcut 7.000 de kilometri de drumuri locale şi regionale, creând în acest timp 80.000 de noi locuri de muncă.
Cifrele României
Artur Tarasewicz a precizat că detaţarea sa în România a început cu doar câteva zile în urmă. Totuşi, diplomatul polonez a fost probabil informat în legătură cu “performanţele” României din domeniu.
Informaţiile furnizate recent de nou-înfiinţatul Minister al Afacerilor Europene arată o situaţie diametral opusă faţă de cea din Polonia. În septembrie 2011, România ajunsese la o rată de absorbţie efectivă – care arată banii primiţi de la Comisia Europeană – de 3,69% (!) din totalul disponibil, înregistrând totodată un procent al absorbţiei în plan naţional – adică al plăţilor efectuate de autorităţile de management către beneficiari – de 14,13%. Tradus la nivelul banilor europeni primiți de România în perioada 2007-2013, rezultă un total de 0,7 miliarde de euro. Din nou, o distanţă enormă faţă de Polonia.
Făcut de ONG
Această campanie îşi propune să informeze autorităţile despre schimbările pozitive pe care le pot aduce societăţii româneşti ONG-urile care accesează fonduri europene. “Vrem să arătăm că este timpul să ne gândim ce ar trebui să facem mai bine în următoarea perioadă de programare a fondurilor structurale (2014 – 2020) şi că ONG-urile sunt un partener serios de dialog pentru autorităţi în acest proces de planificare”, au transmis organizatorii campaniei.
