Am selectat mai multe recomandări de cărți oferite de criticii literari români, scriitori și edituri.
- Recomandările criticului literar Alex Ștefănescu
Ana Blandiana. Fals tratat de manipulare Ana Blandiana. Fals tratat de manipulare
„…O carte despre mine si timpul pe care l-am strabatut: un timp in ebulitie, bulversat de vantul batand mereu din alta directie a istoriei, spulberand sensurile, dar nu si incapatanarea mea de a le intelege.
Nu am scris aceasta carte pentru a transmite un adevar pe care eu il detin, ci pentru a gasi un adevar de care eu am nevoie. Sensul ei nu este sa acopere, ci sa descopere ceva.“ – Ana Blandiana
Dan Stanca. Jurnalul așteptăriiDan Stanca. Jurnalul așteptării
„Disperat și autoironic, practicând excesul vizionar ca pe un viciu, Dan Stanca este probabil scriitorul care plasează cel mai bine enormul, și chiar enormitatea, în literatura lui.
„Tot aștepți, tot aștepți?“ – deschidere excelentă a noului roman al lui Dan Stanca, Jurnalul așteptării. Întrebarea, care revine din când în când în aproape 800 de pagini, se întoarce, de fapt, asupra întregii opere a prozatorului – deget pe o rană care nu mai doare. Așteptarea nu mai e Apocalips amânat (a amâna presupune reușita la limită a unei acțiuni), ci renunțare de bunăvoie la revoltă. Dacă nu înțelepțire, măcar ascultare a liniștii de dinaintea furtunii.” Tania Radu (Revista 22).
Mihai Tatulici. Distrugătorul SperanțaMihai Tatulici. Distrugătorul Speranța
Din prezentarea cărții: „Este o primă tentativă de a introduce în beletristica românească un gen cunoscut sub numele de „soap opera”. Şi încă în format politic. Cartea spune povestea unui căpitan de vapor care ajunge preşedintele unei ţări numite Românika. Totul este în tranziţie în această ţară în care obiceiurile vechi se încalecă cu cele noi şi rezultatul zilnic este o construcţie politică încropită, fără orizont şi fără succes. Personajele şi faptele lor fac parte din viaţa noastră curentă şi sînt caracterizate nu prin faptele lor, ci prin vorbe, acesta fiind specificul cărţii care curge ca un scenariu. Chiar dacă par extrem de cunoscute, personajele cărţii nu au nici o legătură cu oamenii politici de astazi.”
- Editura Trei
Rabee Jaber. Povestea lui Hanna Yacub (Premiul internaţional Booker pentru romanul arab 2012)
După Războiul Civil din 1860 din Munţii Liban, un număr de luptători care făceau parte din comunitatea religioasă a druzilor sunt forţaţi să plece în exil. Ei călătoresc pe mare spre Cetatea Belgradului la graniţa cu Imperiul Otoman. În schimbul eliberării unui membru al comunităţii, ei îl iau cu ei pe Hanna Yacoub, un bărbat creştin din Beirut.
Vânzătorul de ouă a avut ghinionul de a se afla în port în momentul plecării druzilor. Un volum despre aventura lui Hanna Yacub şi a druzilor din Belgrad în Balcani şi despre lupta lor pentru supravieţuire.
Helga Weissová. „Povestea unei fete care a supravieţuit holocaustului. Jurnal“ (1938-1945)
Născută în acelaşi an ca şi Anne Frank, Helga a fost trimisă împreună cu părinţii săi în lagărul de la Terezin în 1941. A început să scrie acest jurnal la vârsta de 11 ani. Jurnalul conţine descrieri ale vieţii din lagăr şi desene ale autoarei de la acea vreme. La 15 ani a fost mutată, împreuna cu mama sa, în lagărul de la Auschwitz. În momentul în care au ajuns aici, victimele au fost din nou sortate: la stânga erau trimişi cei care mergeau la cuptoarele de incinerare, la dreapta cei care supravieţuiau. Se pare că însuşi Menghele a făcut sortarea. În februarie 2014, Helga va împlini 90 de ani. (Adevărul)
Simone de Beauvoir. „Neînţelegere la Moscova“
Scrisă în 1965, această nuvelă de mari dimensiuni al lui Simone de Beauvoir a fost redescoperit după moartea autoarei în 1986. Este povestea unui cuplu francez care călătoreşte în Rusia în perioada Răzbiului rece şi care îşi înfruntă spaimele provocate de înaintarea în vârstă. O meditaţie despre declin şi solitudine, cu ecouri autobiografice. (Adevărul)
- Editura Nemira
Kenize Mourad. În orașul de aur și argint
La jumătatea secolului al XIX-lea, Lucknow, „oraș de aur și argint“, splendid simbol al armoniei dintre musulmani și hinduși, se transformă în câmp de luptă. Conflictul ia proporții. Minunata Hazrat Mahal devine sufletul unei revolte care se va sfârși aproape peste un secol, când India își va câștiga independența.
Frescă istorică pe fundalul căreia se țese o poveste de dragoste ca o broderie din alte timpuri, În orașul de aur și argint istorisește destinul unei eroine neînțelese, prima femeie care a jucat un rol în eliberarea Indiei. Kenizé Mourad pune întrebări neliniștitoare despre drepturi și îndatoriri, despre fericire și supliciu, despre libertate și soartă, într-un roman de savurat la fiecare pagină.
- Editura Humanitas
Mario Vargas Llosa. Conversaţie la Catedrala
„Un roman de mare forţă, cu accente de melodramă impregnată de umor, ale cărui episoade se derulează într-un Peru eliberat de dictaturile militare.
Romancierul revine la temele lui obsedante: iubirea, libertatea, politica. Un roman marca Mario Vargas Llosa scris impecabil, alert, ludic, inteligent, din galeria marilor romane care i-au adus scriitorului faima binemeritată şi Premiul Nobel pentru Literatură.” Traducătorul Marin Mălaicu-Hondrari
Thomas Mann. Alesul. O ediţie îngrijită şi prefaţată de Ioana Pârvulescu.
„Până la urmă, cum stau lucrurile cu această carte, povestea păcătosului bun, povestea unui papă? Este una dintre ultimele scrise de Thomas Mann, publicată când autorul avea 76 de ani şi, fără îndoială, face concurenţă celor mai îndrăzneţe romane contemporane, încălcând simultan tabuul erotic şi pe cel religios. Cel mai bine o defineşte călugărul Clemens, povestitorul: «o poveste groaznică şi totodată înălţătoare».
E vorba de o istorie medievală, şi tot rafinamentul trubadurilor, truverilor şi minnesängerilor se topeşte în acest adevărat poem, dându-i frumuseţi în măsură să-l satisfacă pe cel mai citit cititor. Ironia plină de înţelegere pe care autorul şi-ar putea-o plasa pe scut, ca semn de nobleţe, atinge şi ea nivelul cel mai înalt din toată creaţia thomasmanniană. Luminează pur şi simplu toată povestea. Şi, nu în ultimul rând, deşi aproape libertină, Alesul e, totuşi, o carte (cu) morală.“ (Ioana PÂRVULESCU)
- Recomandările lui Dan Lungu (scriitor, directorul Muzeului de Literatură Iași, managerul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iasi -FILIT)
Venedikt Erofeev. Moscova-Petușki
Ca și un alt mare „poem” al literaturii ruse (Suflete moarte), Moscova-Petuski cuprinde relatarea călătoriei unui băutor metafizic, parcursă într-o extraordinară stare de lirism. O bătaie de joc la adresa angajamentului omului sovietic în construcția socialismului.
Redusă ca dimensiuni, de un haz fabulos, cartea este una din operele fundamentale ale underground-ului sovietic.
Jonathan Franzen. Corecții
Corecţii este o capodoperă tragicomică despre o familie care se fărâmiţează, într-o epoca a satisfacţiilor facile. După aproape cincizeci de ani de când este soţie şi mamă, Enid Lambert doreşte puţină relaxare. Din nefericire Alfred, soţul ei, este pe cale de a pierde bătălia cu boală Parkinson, iar copiii au plecat de mult de acasă, în căutarea propriilor catastrofe. Cel mai vârstnic, Gary, pe vremuri finanţist de succes şi familist, face acum eforturi pentru a se convinge pe sine şi pe soţia să că, în ciuda tuturor aparenţelor, nu suferă de o depresie clinică.
Mijlociul, Chip, a pierdut o catedră academică aproape sigură şi suferă eşec după eşec în nouă viaţă profesională. Iar Denise, fiica cea mică, a evadat dintr-o căsnicie dezastruoasă numai pentru a-şi irosi tinereţea şi frumuseţea într-o aventură cu un bărbat însurat – sau aşa crede mama să. Căutând cu disperare un punct luminos în viitor, Enid şi-a stabilit un tel aproape imposibil de atins: reunirea întregii familii pentru un ultim Crăciun petrecut în casă părintească. De un realism bogat, un umor întunecat şi un umanism profund, cartea îl confirmă pe Jonathan Franzen că pe unul dintre cei mai fini comentatori ai societăţii şi spiritului american.
Ștefan Agopian. Scriitor în comunism (niște amintiri)
În volumul său de amintiri, Ştefan Agopian schiţează traseul pe care un tânăr din România comunistă trebuia să-l parcurgă dacă dorea să publice şi să fie recunoscut că scriitor. Pentru el, a fost un drum sinuos, cu multe obstacole şi o lungă perioadă de aşteptare până la apariţia primei cărţi.
A fost student, felcer în armata, apoi şomer – timp în care a stat mai mult ascuns, pentru a nu fi prins de miliţie şi acuzat de parazitism – însă nu s-a demoralizat, fiind convins că destinul sau este să ajungă scriitor.
Pe parcurs a cunoscut personalităţi ale vieţii culturale din acea vreme, că Eugen Negrici, Radu Tudoran, Paul Georgescu, Adriana Bittel, Marin Preda sau Nichita Stănescu, căruia i-a fost, de altfel, bun prieten. În „Scriitor în comunism” Ştefan Agopian ne oferă o descriere plină de umor a drumului sau prin viaţă, presărată cu dezvăluiri picante despre unii reprezentanţi de marca ai literaturii române.
- Recomandările criticului literar Marius Chivu
Lavinia Braniște. Escapada
Din prezentarea cărții: Întruchipări ale omului modern preocupat de carieră şi de statutul sau în societate, personajele Laviniei Branişte visează la îmbogăţire şi recunoaştere socială, uitând de familie şi de cei apropiaţi. De multe ori însă, muncă până la epuizare, obsesia pentru propria imagine şi îndepărtarea de prieteni pot avea consecinţe nebănuite.
Fiecare text al Escapadei redă, subtil-ironic, imaginea mult amplificată a unei probleme provocate de stilul de viaţă actual. Muncă într-o mare companie, lumea universitară, întâmplări mărunte sau relaţii eşuate devin puncte de plecare pentru poveşti cu talc, pline de farmec, al căror final este de multe ori lăsat în voia imaginaţiei cititorului.
Lavinia Branişte s-a născut în 1983, la Brăila. A studiat limbi străine la Cluj-Napoca şi Bucureşti. A debutat în 2006 cu volumul de poezii Poveşti cu mine (Paralelă 45), după care a urmat un volum de proză scurtă, Cinci minute pe zi (Casă de Pariuri Literare), în 2011.
Philip Roth. Teatrul lui Sabbath
Teatrul lui Sabbath este un roman excepţional, iar Mickey Sabbath este un erou gargantuesc.
La şaizeci şi patru de ani, Sabbath încă este certăreţ ca o soacră şi libidinos ca în tinereţe. Acum, după moartea amantei sale – un spirit liber a cărui imaginaţie erotică o întrecea chiar şi pe a lui –, Mickey Sabbath începe călătoria spirituală a vieţii, menită să-l facă să-şi înţeleagă mai bine năstruşniciile trecutului.
„Sabbath dă buzna în lume asemenea unui djinn dement scăpat din sticlă unde era captiv. Teatrul lui Sabbath conţine cele mai răscolitoare pagini de literatură apărute în ultimavreme.” (The Observer)
„Romanul lui Roth este o surpriză, o adevărată lovitură de teatru şi una dintre cele mai stranii realizări ficţionale pe care le-am citit vreodată. E admirabil.” (James Wood)
Kurt Vonnegut. Tabachera din Bagombo
Din prezentarea cărții: Tabachera din Bagombo reuneşte povestirile favorite ale lui Kurt Vonnegut din anii de după război, publicate în periodice, care îi dezvăluie inconfundabila voce întunecată, subversivă. Uneori extravagante, alteori absurde, de cele mai multe ori amuzante, tandre chiar şi atunci când sunt triste, povestirile din volumul de faţă vorbesc despre momente de criză din viaţa unor oameni obişnuiţi, cu un umor mai ales amar, cu ironie fină, dar şi cu profundă înțelegere pentru dramele mărunte ale acestora.
În povestirea care dă titlul volumului, Tabachera din Bagombo, Eddie Laird încearcă să-şi impresioneze fosta soţie, pe Amy, acum captivă într-o existenţă domestică lipsită de mari satisfacţii, pozând într-un aventurier care şi-a petrecut viaţa călătorind în locuri exotice. Dar tabachera pe care acesta o aduce în dar îl deconspiră în mod neaşteptat, pentru ca la sfârşitul povestirii cititorul să descopere că Laird duce de fapt o existenţă la fel de cenuşie şi lipsită de suspans ca şi a lui Amy şi a soţului său Harry, că este tatăl a trei copii şi se ocupă cu vânzarea cartofilor prăjiţi.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.
